sâmbătă, 11 octombrie 2008

Bancile, intre aroganta si (de)cadere

Ieri, aveam de platit o rata la un leasing, si am rugat-o pe sotia mea sa mearga sa plateasca la banca, banuind ca va trebui sa stau cam mult la coada, iar rabdarea nu e punctul meu forte. Ceea ce s-a si intamplat. Poate totul ar fi decurs rapid, daca vreo 7-8 persoane nu ar fi venit special pentru a anunta banca ca luni isi vor retrage banii din conturi. Sumele peste anumite plafoane se anunta cu 2 sau 3 zile inainte de ridicare. Cand mi-a povestit sotia, am inteles perfect de ce apareau tot felul de personaje in mijloacele mass-media pentru a convinge populatia sa nu ridice bani. Oamenii intra in panica. Iar acum, imi aduc aminte de aroganta anumitor functionari de banca, in momentele cand "cerseam" cate un credit si eram pasat si amanat. Imi aduc aminte, cand solicitand un credit,la deschiderea unui nou punct de lucru, la banca unde imi desfasuram activitatile, Reiffeisen Bank, am fost amanat pana m-am enervat si m-am infiintat la alta banca, am intrebat care sunt conditiile de creditare, le indeplineam perfect si a doua zi aveam cont la acea banca, dar si banii de credit in el. Am decis sa renunt la austrieci, in favoarea celor care m-au servit prompt. Cred ca in curand va dispare si aroganta si anumite obiceiuri care persista in sistemul bancar romanesc. De abia astept sa vad ofiterii de credite cum incearca sa racoleze clienti pentru produsele lor, noi oferte atractive si mutre mai putin acre. Chestiune de zile.

Niciun comentariu: