In aceasta Duminica, cea de a opta dupa Sfintele Pasti, ortodocsii de pretutindeni serbeaza Pogorarea Sfantului Duh, sau Rusaliile. Amandoua citirile ce le-am facut astazi(Fapte 2, 1-11; Ev. Ioan 7, 37-53; 8, 12 - nn) se refera la aceasta Sfanta Sarbatoare. Citirea din Evanghelia lui Ioan ne relateaza cele petrecute la sarbatoarea Corturilor, cand Iisus a vestit venirea acelei zile cand Sfantul Duh Se va pogori asupra celor ce cred in El. La acea mare sarbatoare evreiasca, marele preot mergea cu un vas de aur la fantana Siloamului, care era fantana cu apa cea mai curata din Ierusalim, umplea vasul iar apoi se intorcea in mijlocul unei mari procesiuni, la templu si turna apa pe altar, in semn de aducere aminte a felului in care Dumnezeu potolise setea poporului lui Israel cand ratacea prin desert.
Iata dar, ca tocmai in acea zi, cand evreii savarseau acest ritual sacru pentru ei, Iisus vine si spune: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cel ce crede in Mine, precum a zis scriptura: riuri de apa vie vor curge din pantecele lui". Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Ca inca nu era dat Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
Vedem dar cum simbolul Apei Vii apare din nou, iar evanghelia ne explica cat se poate de clar si de data aceasta, ca este vorba despre Duhul Sfant, iar fagaduinta Mantuitorului se implineste, in aceasta zi a Rusaliilor, cand asupra ucenicilor aflati in odaia de sus, se pogoara Duhul Sfant, iar ei incep sa prooroceasca si sa vorbeasca in limbile popoarelor, dupa cum vestise Ioil, ca in ziua in care va turna Domnul din Duhul Sau asupra fiilor si fiicelor lor, acestia vor avea vedenii si vor prooroci "Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui". Mai vedem si ca Iisus, cand a facut aceasta fagaduinta, El nu a obligat pe nimeni sa vina la El, ci a spus ca aceia ce sunt cu adevarat insetati sa vina la El si vor primi de baut. Urmatorul lucru pe care il observam este ca Duhul va fi primit de toti "acei ce cred in El".
Din cealalta citire care am facut-o astazi, cea din Faptele Apostolilor, aflam cum s-a petrecut pogorarea Sfantului Duh, in ziua cincizecimii, cand s-a facut un vuiet din cer, si casa in care stateau adunati ucenicii lui Iisus s-a umplut de vant si limbi de foc "si s-au umplut cu toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi". Este foarte important sa stim asupra cui S-a pogorat Sfantul Duh in aceasta sfanta zi, pentru ca multi nu au dat atentia cuvenita cuvantului Evangheliei si au ajuns sa afirme ca Duhul S-a pogorat numai asupra celor doisprezece apostoli. In realitate, Evanghelia ne spune ca in ziua cincizecimii "erau toti adunati in acelasi loc", adica in casa de langa muntele Maslinilor, care avea acea "odaie de sus", iar "TOTI s-au umplut de Duhul Sfant". Intrucat in acest al doilea capitol al Faptelor nu ni se spune explicit numele celor ce s-au umplut de Duhul Sfant, trebuie sa dam pagina inapoi si vom afla raspunsul in capitolul 1 al Faptelor, unde ni se spune clar ca
1.13 "In incaperea de sus se adunau de obicei: Petru, Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov,
1.14 Toti acestia, intr-un cuget, stateau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui."
iar in continuare ni se spune ca numarul fratilor care se adunau acolo, "era ca la o suta douazeci". Este cat se poate de important sa stim aceste lucruri, pentru ca numai astfel vom intelege cum s-a format adevarata Biserica a lui Hristos si care este rolul fiecaruia dintre noi in cadrul ei, pentru ca nu numai preotii au primit Darul Duhului prin linia apostolica, ci intreg poporul dreptcredincios, barbati si femei deopotriva (*), si de aceea Sf. Petru vorbeste in prima sa epistola despre "preotia imparateasca", adica despre mireni, despre dumneavoastra, care chiar daca nu purtati haine preotesti, faceti parte din acea "preotie generala", despre care Pr. Staniloae spune "In felul acesta toti sunt preoti si jertfe in Biserica, toti sunt invatatori si calauzitori spre mantuire ai lor si ai altor credinciosi apropiati, sau si ai altor oameni".
A doua promisiune a Mantuitorului, care s-a implinit in acea zi este cea catre Sf. Petru, caruia ii spusese ca el este piatra pe care isi va intemeia Biserica. Si iata, ca sovaitorul Petru, care se lepadase de Hristos de trei ori in aceeasi noapte, devine dintr-o data un om de o hotarare nemaiintalnita, care nu numai ca isi invinge propriile ezitari, dar devine dintr-o data un sprijin si un motiv de incredere pentru mii de oameni. Luind cuvantul, acest simplu pescar, care n-a urmat scoli faimoase, nici n-a studiat vreodata oratoria, rosteste cuvinte puternice despre Hristos, atat de puternice incat trei mii de oameni se hotarasc sa se boteze chiar in aceeasi zi. Acesta este felul in care lucreaza Domnul: El cunoaste sufletul si calitatile pe care le avem, chiar daca noi insine nu le cunoastem; El ne intareste, ne sprijina si ne ridica, atunci cand ii place calea pe care mergem si cand ne vede curatenia sufleteasca.
Aceasta este ziua in care s-a intemeiat Biserica; primii crestini nu aveau biserici si catedrale fastuoase cum avem noi astazi, Apostolii purtau haine saracacioase si nu cusute cu fir de aur cum poarta preotii astazi, dar cuvintele lor rasunau in inimile tuturor si sadeau credinta cea adevarata in mii de suflete, iar tot poporul "staruia in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni".
Iubiti credinciosi si credincioase, lumea s-a schimbat intre timp; astazi ducem cu totii o viata mai confortabila decat primii crestini, bisericile noastre sunt mai mari, venim la biserica in masini, imbracati elegant, preotii poarta straie stralucitoare, ierarhii calatoresc uneori in limuzine elegante, cu soferi, s.a.m.d., si spun toate acestea ca o aducere aminte, nu ca o critica. Pentru ca nu aspectul exterior conteaza: Dumnezeu priveste in sufletele noastre, si ne cunoaste sufletul mult mai bine decat ni-l cunoastem noi insine. De aceea trebuie sa ne pazim sufletele curate, sa ne ingrijim de ele si sa le dam hrana duhovniceasca, pentru ca adevarata credinta sa se salasluiaca in ele, sa rodeasca si sa sporeasca.
In rest, trebuie sa facem asemenea primilor crestini adica sa staruim "in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni", ca numai astfel ne putem apropia de Imparatia lui Dumnezeu.
In numele Tatalui, al Fiului si al sfantului Duh,
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu