duminică, 14 decembrie 2008

ISTORIA MOMENTULUI

Traim momente istorice, fara indoiala. Noul presedinte al Statelor Unite ale Americii este un american de origine africana, intre timp criza economica se dezvolta intr-un mod suspect de „armonios”, iar romanii de pretutindeni isi aleg viitorii parlamentari printr-o modalitate inedita.Harta geopolitica sufera schimbari profunde din cauza actualei crize economice, provocand asemanari dureroase si la scara redusa cu averile injumatatite ale bogatilor de ieri, scapatatilor de azi. Marile puteri ale lumii se aduna sa dezbata „problemele” doar atunci cand ajung la numarul 20, ca o ironie batjocoritoare la adresa presupusei organizari rationale a lumii moderne, care se vrea calculata si echilibrata pe baza unor principii matematice. Daca pana acum mai aveam indoieli, acum as fi naiv sa nu cred intr-o conspiratie mondiala ale carei scopuri ne sunt necunoscute. O asemenea criza economica era previzibila si a fost de neprevazut doar pentru ca faptul ca pana mai ieri consumam de cele mai multe ori doar de dragul de a consuma. Dezmatul consumului goleste de semnificatie pana si puterea cuvantului a avea. Ai si n-ai in acelasi timp, pentru ca ceea ce ai fie sunt articole cumparate in rate, fie sunt oferte la 3 plus 1. Obiectul dorit isi pierde din importanta odata cu usurinta cu care se poate obtine. Camerele de joaca ale copiilor sunt pline de jucarii amestecate, rupte, incomplete si lipsite de viata. Camerele de zi ale adultilor sunt pline de obiecte de care nu au nevoie si pe care le-au cumparat doar pentru ca erau la oferta sau doar dintr-un moft. Traim intr-o lume a belsugului nascut din nimic. Putem avea tot, dar nu ne apartine nimic in realitate. In plinul vietii moderne golite de sens, simti uneori nostalgia camerelor goale, lipsite de tehnologie, de telefoane mobile, de modemuri. Simti, fara sa fi trait vreodata, nostalgia bicicletelor, a masinilor cu geam cu manivela si a generatiei hippie. Iti doresti sa nu se fi schimbat lumea in care traiam acum 20 de ani, cu locuri de joaca pentru copii, cu trafic rutier de weekend si cu masini parcate sub prelate decolorate. Lumea in care traim insa s-a instrainat de noi. Acum, realitatea oscileaza intre stirile online si conversatiile pe mobil sau pe messenger. Petrecem atat de mult timp cu tastele infipte in degete si cu ochii atintiti la un ecran feeric de calculator, pentru ca de fapt ne dorim sa ne ridicam. Ne luptam cu unelte rationale ca sa obtinem irationalul. Ne zbatem sa facem fata angajamentului social, doar-doar vom ajunge sa ne eliberam de sub stapanirea sa. Contractul social consta insa in asociere pana la atingerea comuna a scopurilor, iar dupa acel ipotetic si irealizabil moment, societatea nu mai poate exista, pentru ca indivizii pot fi independenti. Pentru ca acest lucru sa nu se intample niciodata, societatea in care suntem captivi are menirea sa ne tina ocupati pentru a fi mereu motivati sa sacrificam din timpul nostru vital ca sa atingem „obiectivele marcate”. Criza economica actuala controlata sau nu, determinata sau nu, are aparenta unei facaturi. Oricum e binevenita, pentru ca zguduie din temelii o societate occidentala a albilor, consolidata din furturile seculare comise in tarile subdezvoltate in mod intentionat. Totusi, o lume perfecta a indestularii controlate si a necesitatilor satisfacute in mod egal pe tot globul este iluzorie in acest moment, pentru ca si cei care traiesc bine, si cei care traiesc prost ca primii sa traiasca bine sunt captivi intr-o iluzie economica bazata doar pe perspective. Moartea perspectivelor de crestere a fost detonatorul crizei economice sau cum s-o fi numind aceasta manevra mondiala de subjugare a tarilor fata de scopurile vizibile ale marilor corporatii, supuse la randul lor nu stiu caror fratii sau comunitati ascunse, in spatele carora se acund alte si alte posibile scenarii si actori. „Stapanii Universului”, asa-numitii lideri financiari ai lumii, au aparat recent, la Washington, „masina” care ii imbogateste pe ei si care ii saraceste pe ceilalti, iar Bush, cel mai nereusit presedinte al SUA, considera ca lucrurile pot continua asa cum sunt acum, adica marile corporatii sa ramana la fel, mari si cu mii de angajati.Pierderile pot beneficia in continuare de cecuri in alb de la bugetele nationale. Mii de oameni au protestat in 15 noiembrie in mai multe orase din Spania impotriva „iluziei” crizei economice si au cerut un tratament dur pentru bancile falimentare, care pe de-o parte primesc subventii de la stat si de alta confisca locuintele rau-platnicilor.

„Criza economica internationala dovedeste faptul ca banii sunt o iluzie”, spunea de curand Papa Benedict al 16 – lea si banii asta sunt, pana la urma, o minciuna. Si tot ceea ce facem in viata este sa alergam dupa ei, cu speranta ca ii putem ajunge din urma si apoi ne putem odihni si putem savura clipele petrecute in aceasta lume. Daca banii sunt o iluzie, atunci si criza nu este decat o iluzie. Traim asadar momente istorice, dar totusi istoria momentului cine o traieste?

Autor:Felix Damian/romaninlume.com

Niciun comentariu: