sâmbătă, 20 decembrie 2008

MAREA IMBUIBARE

"Da, sunt, sunt într-adevăr unii care socotesc că pentru asta au fost aduşi pe lume, ca să se desfăteze, ca să mănânce până plesnesc de prea sătui, ca să se îngraşe, pentru ca astfel la plecarea din lumea aceasta să pregătească masă mai îmbelşugată viermilor cu trupurile lor. Să dea Dumnezeu ca numai acesta să fie răul, că şi-au cheltuit viata în zadar şi fără de folos! Deşi şi asta nu-i fără mustrare şi fără de vină! Când cheltuim în desfrânări, în viaţă plină de păcate şi în cea mai mare trândăvie averile date nouă de Dumnezeu pentru hrănirea trupului şi pentru ajutorarea sărmanilor, o astfel de cheltuială într-atât de rea nu va fi fără vină şi vom da, negreşit, socoteală. Cele spuse de Domnul despre cei cinci talanţi, despre cei doi talanţi şi despre un talant pot fi spuse şi despre averi, şi despre toate celelalte lucruri. Dar, precum am spus, chiar dacă am trăit în zadar şi fără folos, nici aşa nu va fi fără vină o astfel de vieţuire. Aşa însă, şi fără aceasta din urmă, ne mai aşteaptă şi altă pedeapsă. Da, omul care trăieşte în desfătări, care se gândeşte numai să bea şi să se îmbete, care hrăneşte paraziţi şi linguşitori, care se îmbuibă mâncând carne şi bând vin, adeseori este silit, cu voie sau fără voie, să păcătuiască şi să fie pedepsit şi în timpul vieţuirii lui pe pământ, şi după plecarea de aici. După cum o corabie încărcată cu mărfuri mai mult decât poate lua se îneacă, împovărată fiind de greutatea încărcăturii, tot aşa şi sufletul sau trupul nostru, când primeşte mâncăruri peste puterea lui, se încarcă prea mult şi, neputând suporta greutatea celor pe care le are în el, îneacă în oceanul pierzării şi căpitanul, şi corăbierii, şi cârmacii, şi călătorii şi pierde o dată cu ei şi încărcătura. După cum unor corăbii încărcate prea mult nu le este de niciun folos nici liniştea mării, nici ştiinţa căpitanului, nici mulţimea corăbierilor, nici măiestria construcţiei, nici anotimpul prielnic al anului -, nefiindu-i nimic de folos unei corăbii atât de primejduite -, tot aşa şi cu cei cărora le place să se desfăteze cu mâncăruri şi băuturi: nimic nu poate scăpa un suflet atât de primejduit, nici mulţimea gândurilor, nici învăţătura, nici sfatul, nici îndemnurile, nici mustrările; nimic, nici înlesnirea celor viitoare, nici ruşinea, nici învinuirea celor prezente; ci necumpătarea le biruie pe toate şi-1 îneacă, aducând peste lacom, cu voia sau fără voia lui, noian cumplit de ape; că nu i-a fost uşor să fugă. Unul ca acesta nu-i de niciun folos şi-i cu totul neputincios nu numai pentru viaţa aceea care va să fie şi pentru răspunsul ce va da acolo, dar nici pentru viaţa de aici. În toate e de râs: şi în treburile publice, şi în cele particulare. De trebuie să facă un lucru din cele necesare, nu este prevăzător şi chibzuit, este doborât uşor de toţi duşmanii lui, fiindu-le fără de folos tuturor prietenilor şi cunoscuţilor. Un om ca acesta este uşor de înfrânt nu numai în primejdii şi în împrejurări grele; un om ca acesta este de nesuferit nu numai în vremuri de tihnă şi de linişte, ci e nefolositor şi în vremuri de restrişte; din pricina necumpătării, nu poate face faţă loviturilor venite peste el......
Ştiindu-le dar pe acestea, iubiţilor, să fugim de mesele acelea (păgubitoare) şi să căutăm mesele acestea (ale cumpătării), ca să dobândim şi bunătăţile de aici, şi pe cele ce vor să fie, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatălui slavă, cinste, împreună cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin."

Sfantul Ioan Gura de Aur

Niciun comentariu: