Ati vrut sã stiti întelesul celor sapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?
Prima: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu stiu ce fac.
Prin aceste cuvinte, Domnul a arãtat în primul rând mila Sa fatã de ucigasi, a cãror rãutate nu L-a lãsat nici în chinurile de pe Cruce; iar, în al doilea rând, a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevãr dovedit, dar niciodatã bãgat la cap, si-anume: cã fãcãtorii de rele nu stiu niciodatã ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoarã în fapt pe sine însisi, în vreme ce pe drept îl proslãvesc. Cãlcând legea lui Dumnezeu, ei nu vãd piatra de moarã ce se pogoarã nevãzut asupra lor ca sã îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu vãd cum îsi preschimbã propria fatã în bot de animal. Îmbãtati de rãu, ei niciodatã nu stiu ce fac.
A doua: Adevãrat zic tie: astãzi vei fi cu Mine în Rai. Aceastã spusã a fost îndreptatã cãtre tâlharul care s-a pocãit pe Cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru pãcãtosii care se pocãiesc fie si în ultima clipã. Milostivirea lui Dumnezeu e negrãit de mare. Domnul îsi sãvârseste misiunea si pe Cruce. Pânã la ultima suflare, El mântuieste pe cei care aratã fie si cea mai micã vointã de a se mântui.
A treia: Femeie, iatã fiul tãu. Asa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stãtea sub Crucea iubitului ei Fiu rãstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iatã mama ta. Cuvintele acestea aratã grija de fiu, pe care oricine o datoreazã pãrintilor. Iatã, Cel ce a dat porunca: sã cinstesti pe tatãl tãu si pe mama ta împlineste El însusi porunca Sa pânã în ultima clipã.
A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit? Cuvintele acestea aratã pe câtã neputintã a firii omenesti, pe atâta clarviziune – fiindcã omul este cel care pãtimeste. Aici, însã, sub suferinta omeneascã, se ascunde o tainã. Iatã, fie si doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea sã cutremure mai târziu Biserica si care învãta gresit cã Dumnezeirea a pãtimit pe Cruce. Însã Vesnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul si cu sufletul, în clipa rânduitã, sã pãtimeascã pentru om si sã moarã pentru om; cãci dacã în Hristos a pãtimit Dumnezeirea, înseamnã cã Dumnezeirea a murit în El – iar acest lucru e de neconceput. Adânciti-vã cât mai mult în aceste mari si înfricosatoare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit?
A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De aici, setea. Soarele care apunea îi bãtea în fatã, si una peste alta cu celelalte chinuri, setea îl ardea cumplit. Fireste cã Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar ti-e sete de apã sau esti, cumva, însetat de dragoste? Esti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau si una si alta? Iatã, legionarul roman Îti dã buretele înmuiat în otet. O singurã picãturã de milã pe care ai simtit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micsoreazã pãcatul lui Pilat – pãcatul împãrãtiei romane – fatã de Tine, fie si cu otet. De aceea, Tu vei strica împãrãtia Romei, însã în locul ei vei zidi o împãrãtie nouã.
A sasea: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. Fiul îsi dã duhul în mâinile Tatãlui Sãu. Ca sã se stie cã de la Tatãl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însã, si ca sã audã si sã priceapã budistii, pitagoreii, ocultistii si toti acei filosoficare bãsmuiesc despre sãlãsluirea sufletelor celor morti în alti oameni sau în animale sau în plante sau în stele si minerale. Lepãdati toate aceste fantezii si priviti încotro se îndreaptã duhul Dreptului mort: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau duhul.
A saptea: Sãvârsitu-s-a. Aceasta nu înseamnã: „S-a sãvârsit viata”. Nu; ci înseamnã: „S-a sãvârsit misiunea rãscumpãrãrii si mântuirii neamului omenesc”. Sãvârsitu-s-a si s-a pecetluit cu sânge si moarte pe pãmânt lucrarea cea dumnezeiascã a singurului Mesia adevãrat al oamenilor. Sãvârsitu-s-a chinul, dar viata de-abia apare. Sãvârsitu-s-a tragedia, însã nu drama. Urmeazã ultimul, mãretul act: biruinta asupra mortii, învierea, slava!
Sfântul Nicolae
Velimirovici
revista Ortograffiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu