In urma cu cateva zile, Dinu Paturiciu a afirmat despre Horia-Roman Patapievici ca este "un psihopat" si "un pitigoi". Dincolo de amendamentul lui Mircea Badea, care observa ca arareori un psihopat poate fi si "pitigoi" sau "papagal", putem banui ca intr-adevar domnul J.R de Balcani a avut o straluminare, un moment magic in care a intuit admirabil esenta intelectualului roman aservit. Dar nu mai putin si pe a sa.Daca Patapievici, osul din dosul culturii romanesti, epuizeaza cu adevarat definitia "pitigoiului", a omului-trompeta si a "tonomatului", Dinu Patriciu se circumscrie perfect insesi imaginii "psihopatului".
Agresivitatea, corecta intotdeauna in cazul lui Patapievici, este incorecta in speta discutata de Patriciu. Remarcele acestuia au pornit de la faptul ca bugetul ICR a fost ciuntit cu aproximativ 40 de procente. Aici s-a vazut adevarata natura a Partidului National Liberal, dispretul sau marginit fata de cultura si latura spirituala a poporului roman, agresivitatea isterica de inceput de capitalism salbatec din zodia lui Cornelius Vanderbilt.
Acelasi ca si in cazul majorarii salariior profesorilor, ca si in cazul recursului lui Tariceanu la umflatele "meditatii" ale acelorasi dascali sau la agresivitatea impertinenta a acestuia cu ocazia inundatiilor din 2005, cand i-a intrebat cu tampesc cinism pe sinistrati daca vrea sa le construiasca hotel...
Cearta lui Patriciu cu Patapievici e simptomatica pentru parvenitismul agresiv al tranzitiei noastre cu iz jilav de Balcani. Nu numai Patriciu, dar si Prigoana, si Viorel Catarama, si clanul Becali, si muuulti altii sunt perfect simptomatici.
Intamplator Patapievici este el insusi un mic parvenit fara nici o anvergura, si ar trebui, intre noi fie vorba, sa vada un model in Dinu Patriciu. Dar acest fapt nu scuza nici marlania liberalilor si nici pe cea a lui Patriciu fata de intelighentia romaneasca.
Erorile lui Patapievici, Plesu, Liiceanu au umbrit cultura romana post-comunista, supunand-o unui test al perpetuei suspiciuni. Dar din 1990, odata cu GDS si George Soros aceasta cultura a intrat in era suspiciunii. Suspiciune de aservire in cazul de fata.
Doar ca odata cu momentul 2005, acesti intelectuali pentru care Ceausescu era prea marginit, lasandu-l pe Soros si "Noua Europa" in planul secund – au devenit fanii obstinati ai lui Traian Basescu.
Intelectualii, asemeni mustangilor si hetairelor au nevoie din pacate de biciul unui stapan. Nu il puteau rata pe rodul impreunarii lui Poseidon cu Pinocchio. Dupa lupta lor sublimata cu Ceausescu, si cea fatisa cu Ion Iliescu – esecul lor sud-american in putridul port politic al lui Traian Basescu e unul din primele simptome ale amurgului postmodern al culturii romanesti.
de Dan Necea/http://www.all-news.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu