Duminica a 4-a dupa Rusalii - Vindecarea slugii sutaşului

“Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.” (Ev. Matei 8, 5-13)

Iubiţi credincioşi,

În Sfînta Evanghelie de astăzi se arată cum a vindecat Mîntuitorul pe sluga greu bolnavă a unui conducător de oşti roman care locuia în Capernaum, un mic oraş de lîngă Marea Galileei. Minunea aceasta însă are cîteva caracteristici aparte. Ea s-a săvîrşit datorită credinţei dregătorului roman păgîn, care se închina la idoli. Apoi poate şi sluga lui, care zăcea în casă bolnav, era tot păgîn, deci străin de Legea Vechiului Testament. De asemenea vedem că Mîntuitorul vindecă bolnavul de la distanţă, fără să fie adus de faţă, ceea ce mai rar se întîmplă. Multora le poruncea pentru bolnav: Aduceţi-l aici la Mine! Iar pe alţii îi întreba: Crezi că pot să fac Eu aceasta? Şi dacă bolnavul sau părinţii şi însoţitorii lui mărturiseau cu tărie credinţa în minunile lui Dumnezeu, îndată minunea se săvîrşea şi bolnavul se făcea sănătos de orice boală era cuprins.

Pe sutaşul roman nu l-a întrebat, însă, de crede în dumnezeirea lui Hristos, căci îi cunoştea credinţa inimii. Ba nici nu l-a aşteptat să-i spună ce doreşte. Ci îndată ce sutaşul s-a apropiat de El şi I-a zis: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, cumplit chinuindu-se; Mîntuitorul, cu multă blîndeţe, i-a zis: Venind, Îl voi vindeca (Matei 8, 6-7). Dar sutaşul, pe lîngă credinţă mare, avea şi multă smerenie. De aceea răspunde: Doamne, nu sînt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvîntul şi se va vindeca sluga mea! Auzind aceasta Iisus Hristos, S-a minunat de credinţa sutaşului şi a zis: Adevăr grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atîta credinţă! De aceea vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor merge în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor. Apoi i-a zis sutaşului: Du-te, şi după cum ai crezut, fie ţie! Şi s-a făcut sănătos sluga lui în ceasul acela (Matei 8, 7-13).

Vedeţi credinţă la un om păgîn? Vedeţi cît poate credinţa curată unită cu smerenia? Amîndouă la un loc fac adevărate minuni. Credinţa pogoară harul asupra aceluia ce se roagă şi smerenia îi deschide inima. Vedeţi leacul prin care se poate vindeca lumea? Credinţa şi smerenia. Că dacă omul a decăzut moral atît de mult, este numai din cauză că s-a depărtat de Dumnezeu şi de smerenie. Necredinţa în Dumnezeu şi mîndria au adus fiinţa umană în starea în care se găseşte astăzi. Vedeţi care este calea cea scurtă şi mai sigură a mîntuirii noastre?

Credinţa şi smerenia! Credinţa că Dumnezeu există şi are milă de lumea pe care a creat-o, de fiecare dintre noi, şi în acelaşi timp, smerenia sinceră, mărturisită că nu sîntem vrednici să intre Hristos în casa şi în inima noastră din cauza mulţimii păcatelor pe care le-am făcut. Iată leacul care poate vindeca omul de astăzi. Să creadă cu tărie şi dreaptă credinţă în Iisus Hristos şi să se socotească cel mai păcătos de pe pămînt.

Zicea sutaşul roman către Hristos: Nu sînt vrednic să intri sub acoperişul meu, ca să ne înveţe şi pe noi creştinii de azi cum să ne apropiem de El. Cum să ne apropiem de rugăciune, de Sfînta Biserică, de cele sfinte din Altar, de Sfînta Scriptură şi mai ales de Sfînta Împărtăşanie. Căci dacă ne rugăm lui Dumnezeu fără frică şi cutremur, dacă intrăm în biserică cu nepăsare şi răutate în inimă, dacă citim Sfînta Scriptură cu mîndrie şi cu duh de iscodire, toate ne sînt spre păcat; căci ne lipsesc cele două virtuţi amintite mai sus – credinţa tare şi smerenia. Aceeaşi osîndă ne aşteaptă dacă ne apropiem de Trupul şi Sîngele lui Hristos nevrednici, nepocăiţi, cu păcate nespovedite, certaţi cu aproapele nostru sau cu canonul neîmplinit.

Vedeţi că acest om, păgîn după credinţă, avea inimă de creştin după faptă. Necreştin fiind, era mai credincios ca iudeii de odinioară şi ca mulţi creştini din zilele noastre. De aceea Mîntuitorul îl laudă în public, zicînd: Adevăr grăiesc vouă, că nici în Israel n-am găsit atîta credinţă! Nu numai între evrei, dar nici între creştinii de astăzi nu se găsesc oameni cu mai multă credinţă ca acest sutaş. Credinţa şi smerenia lui l-a mîntuit, i-a vindecat sluga şi l-a făcut nemuritor     _ _ _ _ _ _ _ _

Iubiţi credincioşi,

Să cerem de la bunul nostru Mîntuitor să ne dea şi nouă credinţa sutaşului roman din Evanghelia de astăzi. Credinţa şi smerenia lui, ca şi dragostea lui pentru sluga bolnavă, sînt virtuţi care lipsesc multor creştini din zilele noastre. Să cerem de la Dumnezeu în rugăciunile noastre mai multă credinţă şi toate virtuţile părinţilor noştri, care ne-au născut şi crescut. Oare de cîte ori s-au rugat şi s-au jertfit pentru noi tata şi mama? Oare nu credinţa lor curată şi lacrimile lor ne-au făcut de atîtea ori sănătoşi, ne-au ajutat în necazurile vieţii, ne-au întărit în credinţă şi ne-au ţinut aproape de Hristos?

Să facem deci şi noi ce au făcut părinţii şi sfinţii noştri. Să le imităm viaţa, credinţa, smerenia, răbdarea şi jertfa lor. Să ne rugăm cu credinţă tare în Dumnezeu pentru toată lumea, începînd cu cei din casa noastră. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca fiii şi rudele noastre să aibă credinţă tare şi curată, să vină la biserică regulat, să se ferească de secte şi păcate, să se vindece de boli sufleteşti şi trupeşti şi să urmeze în toate lui Hristos.

Să ne rugăm pentru întărirea dreptei credinţe şi a unităţii creştine în lume. Să ne rugăm cu credinţă pentru cei bolnavi care suferă greu şi aşteaptă rugăciunea şi mîngîierea noastră. Să ne rugăm pentru săraci, pentru orfani, pentru toţi oamenii şi pentru credinţa şi dragostea noastră îi va milui Dumnezeu. Iar Dumnezeul dragostei, al milostivirii şi al iubirii de oameni va primi rugăciunea şi credinţa noastră, va intra în casele şi inimile noastre, va întări credinţa şi pacea în lume, va vindeca şi va alina suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, va binecuvînta pămîntul cu ploaie timpurie şi tîrzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugăm, ne va ierta şi nouă păcatele şi va mîntui în dar sufletele noastre. Amin.

Parintele Ilie Cleopa (fragment de predica)

Ce diferenta!

In timp ce Barack Obama insulta Premiul Nobel pentru pace, dar şi comunitatea internaţională prin actul său de razboi criminal din Libia, bombardand fara mila o tara suverana si independenta, ucigand tineri si batrani nevinovati, cheltuind sute de milioane asociindu-se cu teroriştii islamişti, soţia lui, Michelle încurajează tinerii din lume pentru a respecta drepturile omului, ale femeilor  si impotriva  violenţei .

Ce diferenta intre cei doi! În vizita sa în localitatea Soweto din Africa de Sud, Michelle Obama aduce un omagiu tinerilor africani care au luptat pentru drepturile lor împotriva apartheidului. Ceea ce ea nu a spus a fost că omul pe care soţul ei încearca sa-l ucida - Muammar El-Gadaffi - a făcut mai mult pentru a ajuta negrii sud-africani decât orice alt lider. A luptat mai mult decat orice alt lider internaţional pentru a aduce prosperitate, programe de asistenţă medicală şi e-learning pentru continentul african, gratuit.

In timp ce Barack Obama impreuna cu acolitii sai Cameron si Sarkozy bombardeaza scoli, spitale, ucigand copii, Michelle Obama raspandeste cuvinte datatoare de speranta. Conteaza prea putin cine ii scrie discursurile ei. Conteaza ca se ridica in fata tinerilor din lume, din biserici si vorbeste despre viitorul lor, despre pace si despre guvernari proaste.

Cele de mai sus sunt sesizate de ziaristul si analistul politic Timothy Bancroft-Hinchey aici.

PS. Sau poate o fi simpla ipocrizie?

Afacerea DSK. Factorul Kelly

Se pun întrebări despre seful NYPD, Raymond Kelly. Care este mai exact relaţia dintre Ray Kelly si preşedintele francez Nicolas Sarkozy? Este el cumpărat şi plătit de serviciile de informaţii franceze? În afacerea Dominique Strauss-Kahn, o inscenare a unui viol la Hotel Sofitel, New York, sambata 14 mai 2011, a făcut Ray Kelly o favoare politica lui Sarkozy? Şi dacă da, de ce?

La Paris se vorbeste că grupul francez Accor care detine hotelul Sofitel din Manhattan, are legături operaţionale cu entităţi politice sub acoperire în Franţa. Accor l-a informat pe Ange Mancini, şeful serviciului  de informaţii a lui Sarkozy despre arestarea lui Strauss-Kahn la 23:45 ora Parisului, pe 14 mai, la doar o oră după ce NYPD l-a scos din avionul Air France pe aeroportul JFK.

Atât Kelly cat si sotia sa Veronica sunt francofili. Veronica Kelly călătoreşte în mod regulat în Franţa cu afaceri. Ray Kelly de asemenea călătoreşte în Franţa foarte mult. Interpolul este localizat în Lyon, Franţa. Kelly este implicat in probleme antitero acolo.

În 2006 Kelly a primit Legiunea de Onoare a Franţei din mainile lui Sarkozy, o decoratie infiintată în 1802 de Napoleon Bonaparte. Aceasta este considerată a fi cea mai mare distinctie in Franţa. Este rar pentru americani să primească această onoare. Printre putinii care au primit-o sunt Julia Child, Walt Disney şi Dwight D. Eisenhower.

În vara anului 2010, Nicolas Sarkozy l-a invitat pe Ray Kelly la Paris pentru a sărbători primirea lui Alain Bauer în Legiunea de Onoare. Bauer este un criminalist francez, un expert de securitate naţională şi un francmason de grad treizeci si trei. Un om care cunoaste totul despre satanismului din interior. Bauer a deschis calea pentru detectivii NYPD care urmează să fie delegati permanent la sediul poliţiei din Paris pentru a proteja împotriva "ameninţărilor teroriste".

vezi doua articole incendiare aici si aici.

Multiculturalismul, spre groapa de gunoi

Guvernul olandez a declarat că intenționează să renunțe la vechiul model al multiculturalismului, care permitea musulmanilor să-și creeze în Olanda o societate paralelă.

În noul proiect de lege cu privire la integrare (însoțit de comentarii și un plan de acțiuni de 15 pagini), pe care ministrul olandez al afacerilor interne Piet Hein Donner l-a prezentat în parlament la 16 iunie, se spune printe altele: “Guvernul împărtășește nemulțumirea publică față de modelul unei societăți multiculturale și planifică să schimbe prioritățile în direcția conservării valorilor naționale ale olandezilor. În legătură cu aceste schimbări, guvernul renunță la conceptul unei societăți multiculturale”.

În continuare, în comentariu la proiect se spune: “Cerințele de integrare sunt justificate, deoarece guvernul cere același lucru și de la proprii săi cetățeni. Societatea ar putea deveni cu timpul atât de disociată încât nimeni nu se va mai simți în Olanda ca acasă. Integrarea va presupune împiedicarea formării unor grupuri izolate”.

Noua politică de integrare va impune mai multe cerințe imigranților. Spre exemplu, imigranții vor fi obligați să cunoască limba olandeză. Guvernul va lua măsuri dure față de imigranții care vor ignora valorile naționale și nu se vor supune legislației olandeze.

De asemenea, guvernul va înceta oferirea subsidiilor imigranților musulmani, deoarece, potrivit lui Donner, “acest lucru nu are nimic în comun cu procesul de integrare a imigranților”. Guvernul urmează să adopte o nouă legislație care va pedepsi căsătoriile fără consimțământul femeii și va lua măsuri împotriva imigranților care din cauza hainelor sale nu pot fi angajați în campul muncii. În special, de la 1 ianuarie 2013, guvernul va interzice orice haină care ascunde fața persoanei. Este vorba în special de burka, vălul islamic.

În caz de necesitate, guvernul va introduce măsuri suplimentare care vor permite lipsirea de dreptul de ședere în țară a imigranților care se sustrag de la procesul de integrare......

In prezent, în Olanda sunt peste 1,2 milioane de musulmani, ceea ce reprezintă 6 la sută din numărul total al populației. Marocanii și turcii reprezintă în jur de două treimi din totalul musulmanilor din Olanda. Majoritatea lor locuiesc în orașe ca Amsterdam, Rotterdam, Haga și Utreht.

Pe măsura creșterii lor numerice, imigranții musulmani devin tot mai insistenți în impunerea islamului în societatea olandeză. Spre exemplu într-un film prezentat la emisiunea “Netwerk” în iunie 2009 se afirma că legislația olandeză împiedică funcționarea normală a justiției islamice în Olanda.

sursa

Vezi si:
Esecul politicilor multiculturale
Esuarea unui proiect - Multiculturalismul

Statele Unite in pragul unei revolutii rasiale

Pentru prima data in istoria Americii majoritatea copiilor din aceasta tara nu sunt albi. Daca aceasta tendinta continua, imaginea tipica a americanului blond anglo-saxon devine anacronica. Aceasta proportie ar face ca in 20-30 de ani, cei care vor decide politica si economia acestei tari sa nu fie urmasii colonistilor ce au cucerit continentul acum cateva sute de ani.

sursa

Despre grijile vietii. Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul  tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi  întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar  întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni,  căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va  lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu  şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru  ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu  este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?  Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu  adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu  sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi,  îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte  de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se  ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată  mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba  câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel  o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci,  nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne  vom îmbrăca?  Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar  Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi  împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga  vouă.

Matei 6, 22-33

Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!

Din fericirea lumeasca iese stresul lumesc

“Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de viata cea simpla, fireasca si inainteaza spre lux, cu atat creste si nelinistea din ei. Si cu cat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu, este firesc sa nu afle nicaieri odihna. De aceea umbla nelinistiti chiar si imprejurul lumii – precum cureaua masinii imprejurul rotii nebune – pentru ca in toata planeta noastra nu incape multa lor liniste. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumeasca iese stresul lumesc. Educatia exterioara cu stres duce in fiecare zi sute de oameni (chiar si copii mici) la psihanalize si la psihiatri si construieste mereu spitale de boli psihice si instruieste psihiatri, dintre care multi nici in Dumnezeu nu cred, nici existenta sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii celei adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca. Daca ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice si le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi facut bine toti cei ce ar fi crezut in Dumnezeu, pentru ca ar fi cunoscut sensul cel mai adanc al vietii.

Oamenii incearca sa se linisteasca cu calmante sau cu teorii yoga, si nu vor adevarata liniste, care vine atunci cand se smereste omul si care aduce mangaierea dumnezeiasca inlauntrul lor. Si turistii care vin din tari straine si umbla pe drumuri, prin soare, caldura, praf, prin atata zapuseala, gandeste-te cat sufera! Ce sila, ce apasare sufleteasca au, de ajung sa socoata destindere aceasta chinuiala exterioara! Cat sunt de izgoniti de ei insisi, de ajung sa socoata aceasta chinuiala drept odihna!

Cand vedem un om cu o neliniste mare, cu mahnire si suparare, desi le are pe toate – nu-i lipseste nimic – atunci sa stim ca-i lipseste Dumnezeu. In cele din urma, oamenii sunt chinuiti si de bogatie, pentru ca bunurile lumesti nu-i implinesc sufleteste; sufera de un chin indoit. Cunosc oameni bogati care au de toate si nu au copii, si tot se chinuiesc. Se plictisesc de somn, se plictisesc de plimbari, sunt chinuiti de toate. “In regula”, ii zic unuia, “daca ai timp liber, fa-ti cele duhovnicesti. Citeste un Ceas, citeste putin din Evanghelie”. “Nu pot”, imi spune. “Fa un bine, du-te la un spital si mangaie un bolnav”. “Cum sa merg pana acolo?, imi raspunde. “Si de ce sa fac aceasta?”. “Du-te si ajuta vreun sarac de prin vecini”. “Nu, nu ma multumeste nici aceasta“, spune. Sa aiba timp liber, sa aiba o gramada de case, sa aiba toate bunatatile si sa se chinuiasca! Stiti cati astfel de oameni exista? Si se chinuiesc pana ce li se stramba mintea. Infricosator! Si daca nici nu lucreaza, ci isi trag veniturile numai din averile lor, atunci sunt cei mai chinuiti oameni. Daca ar avea cel putin un serviciu, ar fi mai bine.

Viata de astazi, cu necontenita e alergatura, este un iad

Oamenii se grabesc si alearga mereu. La ora cutare trebuie sa se afle aici, la cealalta acolo, si asa mai departe. Si ca sa nu uite ce au de facut, si le noteaza pe toate. Cu atata alergatura, tot este bine ca isi mai amintesc cum ii cheama… Nici pe ei insisi nu se cunosc. Dar cum sa se cunoasca? Se poate sa te oglindesti in apa tulbure? Dumnezeu sa ma ierte, dar lumea a ajuns un adevarat spital de nebuni. Oamenii nu se gandesc la cealalta viata, ci cer numai aici mai multe bunuri materiale. De aceea nu afla liniste si alearga mereu.

Bine ca exista viata de dincolo. Daca oamenii ar fi trait vesnic in viata aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, dat fiind felul in care si-au facut ei viata. Cu nelinistea asta de acum, daca ar fi trait 800-900 de ani, ca in vremea lui Noe, ar fi trait un mare iad. “Zilele anilor nostri saptezeci de ani, iar de vor fi in putere, optzeci de ani; si ce este mai mult decat acestia, osteneala si durere.” (Ps.89, 10-11). Saptezeci de ani sunt de ajuns ca oamenii sa-si capatuiasca copiii.

Intr-o zi a trecut pe la coliba mea un medic care traieste in America si mi-a spus despre viata de acolo. Lucreaza toata ziua. Fiecare membru al familiei trebuie sa aiba masina sa. Apoi acasa, pentru ca fiecare sa se miste liber, trebuie sa aiba patru televizoare. Lucreaza si se ostenesc ca sa scoata bani multi, ca sa spuna ca sunt aranjati si fericiti. Dar ce legatura au toate astea cu fericirea? O astfel de viata plina de neliniste si intr-o neincetata alergatura (dupa bani) nu inseamna fericirea, ci este un iad. Ce sa faci cu viata intr-un astfel de stres? Daca ar fi trebuit ca intreaga lume sa traiasca o astfel de viata, eu nu as fi voit-o. Daca Dumnezeu le-ar fi zis acestor oameni: “Nu va pedepsesc pentru viata ce o traiti, insa va voi lasa sa traiti vesnic in acest fel”, asta pentru mine ar fi fost un mare iad.

De aceea, multi oameni nu pot rabda sa traiasca in astfel de conditii si ies afara in aer liber, fara directie si scop. Se aduna in grupuri si merg in afara oraselor, in mijlocul naturii, unii ca sa faca gimnastica, iar altii pentru altceva. Mi s-a spus despre unii ca ies in aer liber si alearga, ori se suie pe munti pana la inaltimea de 6000 de metri. Isi tin rasuflarea, apoi o lasa, si iarasi inspira adanc… Lucruri de nimic. Aceasta arata ca inima lor este strivita de neliniste si cauta o iesire. Am spus unuia dintre acestia: “Voi sapati o groapa, o mariti, va minunati de groapa ce ati facut-o si… sariti in ea, pravalindu-va in jos, in timp ce noi sapam groapa, dar aflam metale pretioase. Nevointa noastra are rost, fiindca se face pentru ceva mai inalt.“

Simplificati-va viata!

Mirenii spun: “Fericiti sunt cei care traiesc in palate si au toate inlesnirile”. Dar insa fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata si s-au eliberat din latul acestui progres lumesc al multelor inlesniri, sau mai degraba al multelor greutati, si au scapat de acest stres infricosator al vremii noastre de azi. Daca omul nu isi simplifica viata, se chinuieste, in timp ce simplificand-o nu va avea acest stres.

Odata, la Sinai un german i-a spus unui copil de beduin, care era foarte destept: “Tu esti destept, poti invata carte”. “Si dupa aceea?”, il intreba copilul. “Dupa aceea o sa devii mecanic”. “Si dupa aceea?”. “Dupa aceea iti vei deschide un atelier de reparat masini”. “Si dupa aceea?”. “Dupa aceea o sa-l maresti”. “Si dupa aceea?”. “Dupa aceea vei lua si pe altii sa lucreze si vei avea mult personal”. “Adica, ii spune, sa am eu durere de cap, apoi sa dau si altuia durere de cap, si dupa aceea altuia? Nu este mai bine acum, cand nu am nicio durere de cap?“ Cea mai mare durere de cap vine din gandurile acestea: “Sa facem aceasta, sa facem cealalta”. Daca gandurile ar fi duhovnicesti, cel ce le are ar simti mangaiere duhovniceasca si nu ar avea durere de cap.

Inca si la mireni insist mult asupra simplitatii, pentru ca multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinta si ii mananca stresul. Le vorbesc de cumpatare si nevointa. Strig mereu: “Simplificati-va viata, si stresul va fugi“. Cele mai multe divorturi de aici pornesc. Oamenii au de facut multe treburi, multe lucruri si astfel se ametesc. Lucreaza amandoi, tata si mama, si isi lasa copiii de izbeliste. Osteneala, nervi – din probleme mici, scandaluri mari – apoi, divort fara justificare. Acolo ajung. Dar daca si-ar simplifica putin viata, ar fi si odihniti, si veseli. Acest stres este o catastrofa.

Odata ma aflam intr-o casa foarte luxoasa. Discutand cu stapanii ei, acestia mi-au zis: „Noi traim in rai, in timp ce alti oameni duc lipsa”. “Traiti in iad”, le spun. “Nebune, in noaptea aceasta…” , a spus Dumnezeu bogatului. Daca Hristos m-ar intreba: “Unde vrei sa traiesti, intr-o puscarie sau intr-o casa ca aceasta?”, eu as raspunde: “Intr-o puscarie intunecata”, pentru ca puscaria m-ar ajuta. Mi-ar aminti de Hristos, de sfintii mucenici, mi-ar aminti de pustnicii care au stat in crapaturile pamantului, mi-ar aminti de calugarie. Puscaria ar semana putin si cu chilia mea, si m-as bucura. Dar casa voastra de ce mi-ar aduce aminte si la ce m-ar ajuta? De aceea puscariile ma odihnesc mai mult decat un salon lumesc, dar si decat o chilie frumoasa a unui monah. De mii de ori as prefera sa stau in puscarie, decat intr-o astfel de casa.

Odata, fiind gazduit in casa unui prieten din Atena, gazda m-a rugat sa primesc un crestin inainte de a se lumina de ziua, deoarece in alta vreme a zilei acela nu putea. Asadar, acel om a venit bucuros si slavind neincetat pe Dumnezeu. Avea multa smerenie si simplitate si-mi cerea sa ma rog pentru familia lui. Fratele acesta era cam pe la 38 de ani si avea sapte copii. Impreuna cu familia lui mai stateau si cei doi parinti ai sai; in total unsprezece suflete, care locuiau impreuna intr-o singura camera. Imi spunea cu toata simplitatea pe care o avea: “Camera ne incape numai atunci cand stam in picioare, dar cand trebui sa ne culcam nu ne mai incape, este putin stramta. Dar, slava lui Dumnezeu, acum am facut un adapost pentru bucatarie si am rezolvat-o. Parinte, noi cel putin avem un acoperis deasupra capului, in timp ce altii stau sub cerul liber”. Lucra ca tocilar. Locuia in Atena si pleca inainte de a se lumina de ziua ca sa ajunga la Pireu, unde lucra. Din pricina statului in picioare si a multelor drumuri avea varice, care il deranjau, insa multa lui dragoste pentru familie il facea sa uite durerile si suferintele. Mai ales se prihanea pe sine mereu si spunea ca nu are dragoste, pentru ca nu face fapte bune cum se cuvine unui crestin si lauda pe femeia sa ca face fapte bune, pentru ca pe langa copiii si socrii sai, de care avea grija, mergea si lua lucrurile batranilor din vecinatate, pe care le spala; le punea acestora casele in randuiala si le facea si cate o supa. Pe fata acestui bun crestin se putea vedea zugravit harul dumnezeiesc. Avea inlauntrul sau pe Hristos si era plin de bucurie, iar camera sa era plina de bucurie paradisiaca. In timp ce aceia care nu au inlauntrul lor pe Hristos sunt plini de neliniste. Chiar si numai doi oameni dintre acestia sa fie, nu incap nici in unsprezece camere. Pe cand acei unsprezece oameni, care aveau pe Hristos in el, incapeau intr-o singura camera.

Chiar si pe unii oameni duhovnicesti ii vezi ca nu incap, oricat loc ar avea, fiindca inlauntrul n-a intrat in intregine Hristos. Daca femeile ce au trait in Farasa ar fi vazut luxul care exista azi, chiar si in manastiri, ar fi zis: “Va arunca Dumnezeu foc sa ne arda! Ne va parasi Dumnezeu”. Acelea isi faceau treburile taca-taca. Dis-de-dimineata trebuia sa scoata caprele la pascut, apoi sa deretice casa. Dupa aceea, mergeau la bisericutele din imprejurimi ori se adunau prin pesteri, unde vreuna, care stia putina carte, citea Sinaxarul cu Sfantul zilei. Pe urma da-i la metanii; rosteau apoi si rugaciunea : “Doamne Iisuse…”. Si lucrau, si se osteneau. Femeia trebuia sa stie sa coasa toate hainele casei. Si pe atunci le cosea cu mana. Masini de cusut erau putine, si acelea numai in orase; in sate nu existau. In Farasa exista numai o singura masina de cusut. Coseau inca si hainele barbatilor lor, care erau mai comode decat cele de astazi; iar ciorapii ii impleteau cu mana. Aveau gust, tragere de inima, si le mai ramanea si timp, fiindca ele pe toate le faceau simple. Femeile din Farasa nu se uitau la amanunte. Traiau bucuria calugariei. Si daca, de pilda, patura nu era bine intinsa si atarna putin intr-o parte, si i-ai fi spus: “Indreapta patura!”, ea ti-ar fi raspuns: “Te impiedica la rugaciune?”.

Oamenii de astazi nu cunosc aceasta bucurie a calugariei. Ei cred ca nu trebuie sa traiesti in lipsa, ca sa nu te chinuiesti. Daca oamenii ar gandi putin mai calugareste, daca ar trai mai simplu, ar fi linistiti. Acum se chinuiesc, pentru ca au in sufletul lor neliniste si deznadejde. “Cutare a reusit in viata fiindca si-a facut doua blocuri de locuinte sau pentru ca a invatat cinci limbi etc. Iar eu nu am niciun apartament si nu stiu nicio limba straina. Oh, sunt pierdut!”. Unul are o masina si incepe: “Cutare are una mai buna. Sa-mi iau si eu”. Ia una mai buna, insa tot nu se bucura de ea, pentru ca altul are una inca si mai buna. Si ia pe cea inca si mai buna , dar dupa aceasta afla ca unii au avioane personale si iar se chinuieste. Nu se mai opresc. In timp ce unul nu are masina slaveste pe Dumnezeu si se bucura. “Slava lui Dumnezeu, spune, nu-i nimic ca n-am masina. Am in schimb picioare sanatoase si pot merge. Cati oameni nu sunt cu picioarele taiate si nu se pot sluji pe sine, nu pot iesi la plimbare, ci le trebuie un om sa-i slujeasca, in timp ce eu am picioarele mele!”. Si un schiop se bucura cand spune: “Altii sunt lipsiti de amandoua picioarele!”.

Nemultumirea si nesatiul sunt un rau mare. Cel robit bunurilor materiale este stapanit mereu de mahnire si de neliniste, pentru ca pe de o parte tremura ca sa nu piarda cele materiale, iar pe de alta parte ca sa nu i se ia sufletul. Intr-o zi a venit un bogat din Atena si mi-a spus: “Parinte, am pierdut legatura cu fiii mei; mi-am pierdut copiii!”. “Cati copii ai?”, il intreb. “Doi”, imi raspunde. “I-am crescut cu lapte de pasare. Tot ce au vrut au avut! Chiar si masina le-am luat.” Din discutie reiesea ca si el avea masina lui, si femeia sa pe a ei, si copiii lui pe a lor. “Binecuvantatule, i-am spus, tu in loc sa-ti micsorezi problemele, le-ai marit. Acum ai nevoie de un garaj mare pentru masini, de un mecanic pe care sa-l platesti de patru ori mai mult ca sa le repare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca va primejduiti toti patru in fiecare clipa sa muriti. In timp ce daca ti-ai fi simplificat viata, familia ti-ar fi fost unita, v-ati fi inteles unul pe altul si nu ai fi avut aceste probleme. Nu sunt vinovati copiii tai, tu esti vinovat ca nu te-ai ingrijit sa le dai alta educatie”. O familie, patru masini, un garaj, un mecanic etc.! Ce are daca merge unul mai tarziu? Toate aceste inlesniri nasc greutati.

Alta data a venit un alt familist la coliba mea – familia lui era alcatuita din cinci persoane – si mi-a zis: “Parinte, avem o masina si ma gandesc sa-mi iau alte doua. Ne vor ajuta”. “Dar te-ai gandit cat va vor ingreuia? l-am intrebat. Pe aceea pe care o ai o pui acolo, intr-o gaura, pe toate trei unde le vei pune? Iti va trebui un garaj si o magazie pentru carburanti. Veti trece prin trei primejdii. Mai bine sa aveti una si sa va limitati iesirile. Veti avea atunci timp sa va vedeti si de copii. Veti avea si liniste. Simplificarea este totul”. “Nu m-am gandit la aceasta”, imi zice.

- Parinte, ne-a spus cineva ca de doua ori nu si-a putut opri alarma masinii, o data pentru ca a intrat o musca si a doua oara fiindca el insusi a intrat incorect in masina.

- Viata lor este muceniceasca, fiindca nu isi simplifica lucrurile. Cele mai multe inlesniri pricinuiesc greutati. Mirenii se ineaca in multimea lucrurilor. S-au umplut de inlesniri peste inlesniri si si-ai facut viata grea. Daca omul nu isi va simplifica lucrurile, atunci o inlesnire ii va naste un nou sir de greutati.

Cand eram mici faceam dintr-un mosor o jucarie minunata, si ne bucuram de ea. Copiii mici se bucura de o masinuta mai multa decat oricare din parintii lor, atunci cand isi cumpara un Mercedes. Daca intrebi o fetita: “Ce vrei, o papusa sau un bloc de locuinte?”, vei vedea ca iti raspunde: “O papusa”. Asadar, copiii mici cunosc desertaciunea lumii.

- Parinte, ce ajuta mai mult pentru ca cineva sa cunoasca aceasta bucurie a cumpatarii?

- Sa prinda sensul cel mai adanc al vietii. “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu...”. De aici porneste simplitatea si orice infruntare corecta a lucrurilor”.

sursa

Un deznodamant previzibil

Se prabuseste cazul Strauss-Kahn. Femeia care l-a acuzat pe fostul sef al Fondului Monetar a mintit, dezvaluie New York Times. Printre lucurile compromitatoare pentru menajera descoperite de politisti se numara si faptul ca aceasta are probleme cu cererea de azil in SUA, ea fiind la origine din Guineea, si ca are legaturi cu persoane implicate in actiuni criminale, printre care trafic de droguri si spalare de bani. A fost inregistrata o convorbire telefonica intre ea si un barbat arestat pentru 180 de kg de marijuana. Azi are loc o audiere la judecator in care se prezinta noile dovezi.

PS. Cine ii mai da viata inapoi lui Strauss-Kahn? L-au terminat oricum. Sarkozy jubileaza.

Mânia proletară

Nu pot să spun ca am fost supărat pe cetăteanul care l-a scuturat pe Sarkozy in timp ce făcea o baie de multime. A vrut să-i amintească ca e muritor si el. A vrut să-i amintească ca proletarul poate sa fie si mânios. Acum intelegem mai bine de ce Boc si Basescu au renuntat la obiceiul  "nesănătos" de a saluta multimea.

sursa

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Sfantul Apostol Petru a fost un om navalnic si hotarat. Numit la nastere Simon, el este fiu al lui Iona si frate cu Andrei. S-a nascut la Betsaida, dar a locuit ulterior in cetatea Capernaum. Este pescar, om simplu si fara carte, nepreocupat de sinagoga sau de viata religioasa a evreilor. Viata lui se reduce la prinderea de peste pentru asigurarea traiului. Este energic si naiv in sinceritatea lui. Este mai in varsta decat fratele sau, Andrei. Stie ca mezinul familiei are preocupari "ciudate" pentru un pescar: este ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul, un profet itinerant care boteaza undeva langa Iordan, predica pocainta, apropierea Imparatiei Cerurilor si venirea iminenta a lui Mesia; dar pe Petru nu-l intereseaza decat captura de peste...

In acest context, cand Petru tragea corabia la tarm, Andrei vine exaltat la fratele sau si exclama: "Am gasit pe Mesia!" Da, Il gasise, pentru ca fusese de fata la Botezul Domnului Iisus din Iordan si ascultase indemnul Invatatorulului sau, Ioan, de a-L urma Pe Mesia - Iisus. Petru nu pare prea incantat de descoperirea fratelui sau, dar, pentru a-i potoli insistentele entuziasmante, accepta sa mearga impreuna cu fiii lui Zevedeu - Iacob si Ioan, si ei pescari si fosti ucenici ai Botezatorului - sa-L asculte pe Mesia. Petru nu stia in acel moment care trebuia sa fie rolul concret al lui Mesia si nici nu era inca prea dornic sa afle.

Il gasim astfel pe Petru la nunta din Cana Galileii, unde nu intelege minunea prefacerii apei in vin si la Sarbatoarea Corturilor de la Ierusalim, impreuna cu Iisus. Curios este ca dupa aceste doua evenimente Petru se reintoarce la ocupatia sa initiala de pescar. Se intoarce, dar gandul nu-i mai sta acum la peste. Nu mai are somn noaptea. Spusele fratelui sau despre Mesia il pun pe ganduri. Nu stie ce sa creada. Pana acum considera credinta apanajul oamenilor creduli si naivi. Nu se poate dezlipi de privirea cu care il privise Iisus si de glasul Sau divin. Avea "ceva" ce nu-si putea explica.

In acesta stare de meditatie, lucru strain pana acum pentru Petru, pestele este neglijat. Asa se face ca - dupa o noapte de pescuit - Petru se intoarce la tarm cum plecase, fara peste. Apare insa Iisus, care-l sfatuieste sa arunce mreaja in locul indicat de El. Petru executa indemnul neincrezator si lipsit de elan, ironic la gandul ca un tamplar din Nazaret - de unde nu poate iesi ceva bun - nu-l poate invata "meserie" pe el, Marele Pescar. Mare este surpriza pentru Petru cand vede captura mare de peste cauzata de aparitia lui Iisus. Cine este Acesta si ce vrea de la mine? Cu siguranta ca nu este un om obisnuit. Nu, nu poate sa fie. Sa fie mai mare decat Botezatorul, cum spune Andrei? Speriat si simtindu-si pacatosenia, Petru spune: Du-te de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos. Iisus nu se duce, ci il cheama la apostolat: De azi vei fi pescar de oameni. Petru lasa toate balta pe loc si merge dupa Iisus.

Nu apucase mintea lui Petru sa raspunda la intrebarea cine este Iisus, ca minunile la care este martor, il transfigureaza. Este marcat profund de vindecarea paraliticilor, a orbilor, a demonizatilor. Vede cum oasele sucite si cangrenate se repun in forma lor fireasca, cum moartea este chemata la raport si executata. Este mandru ca Rabi l-a ales pe el si vrea sa se ridice la demnitatea chemarii. O vede inviata pe fiica lui Iair. Vede slava lui Dumnezeu la Schimbarea la Fata pe Tabor. Ezita sa mearga singur pe apa. Este martor al vindecarii soacrei sale muribunde.

Il apara pe Rabi cu sabia in momentul arestarii, dar se va lepada de trei ori de Iisus. Fuge la mormantul gol si este martor al Invierii. Vede semnul cuielor in maini si picioare in Hristos inviat si este repus apostol. Predica la Pogorarea Sfantului Duh si este arestat de trei ori in Ierusalim. Prin puterea lui Iisus, vindeca un olog la templu si este de ajuns ca umbra lui sa treaca peste bolnavi si acestia erau vindecati. Predica Evanghelia Invierii in Antiohia (azi in Siria), Corint (Grecia), Asia Mica (Turcia), Babilon (Iraq) si Roma (Italia). Moare la Roma, crucificat cu capul in jos, aparand credinta ca IISUS ESTE HRISTOSUL, FIUL LUI DUMNEZEU CELUI VIU.

Nascut in Tars, Sfantul Pavel primeste la nastere numele Saul. Este un om fericit: este cetatean roman, cu "n" privilegii si favoruri. Nu-i lipseste nimic in casa parinteasca. Invata la scolile cele mai inalte si are in fata o cariera stralucita. Este fariseu, zelos in activitatea lui de starpire a oricarui fenomen religios sau secta care ataca mozaismul. Erau in epoca "la moda" exaltatiile religioase si politice si tanarul Saul este bucuros sa contribuie la "lucrarea Domnului". Confunda miscarea initiata de Iisus cu o banala erezie ca multe altele de dinaintea ei si nu vede nici o problema in eradicarea ei. Este convins 100% ca arestand si omorand crestini isi face datoria fata de Dumnezeu si are sanse sporite de a fi promovat in cariera sa de fariseu "tanara speranta".

Este martor la uciderea diaconului Stefan. Foarte inteligent, Saul isi da seama ca sangele martirilor este samanta pentru raspandirea Bisericii si, cu cat mai multi crestini persecutau el si colegii lui farisei, cu atat numarul "galileenilor" este mai mare. Schimba strategia. Realizeaza ca acesti discipoli ai Tamplarului din Nazaret mor pentru El, pentru ca au credinta in inviere. Stie ca daca va demonstra ca nu exista inviere, misiunea sa de lichidare a "sectei" va fi indeplinita fara varsare de sange. Trebuie sa gaseasca trupul mort al Lui Iisus. Aude ca la Damasc s-a infiripat o comunitate crestina. Prinde zvonul ca apostolii ar fi furat trupul mort al lui Iisus si l-ar fi ascuns tocmai la Damasc. Pleaca spre Siria cu armata...

Numai ca, pe drumul spre Damasc, o lumina il orbeste pe Saul. Cade cu fata la pamant si orbeste. Plin de praf, Saul - viteazul - este cuprins de frica. Ce se intampla? Ce e cu lumina asta? Voi trimite soldatii sa... Cine vorbeste? De unde imi stie numele Strainul acesta misterios? "Saule, Saule, de ce ma prigonesti?" Eu, sa te prigonesc? Nici macar nu stiu cine esti! "EU SUNT IISUS PE CARE TU IL PRIGONESTI!"

Suntem convinsi ca in mintea lui Saul erau aceleasi cuvinte ca pe buzele lui Petru, in momentul chemarii la apostolat: Doamne, eu sunt un biet pacatos; pleaca de la mine, cauta unul mai vrednic, nu pe mine, om scund si chel. Lucrarea lui Hristos se arata in slabiciunile lui Pavel. In urma minunii de pe drumul Damascului, viata lui Saul se schimba. Din persecutor, devine apostol; din omorator de crestini, devine dispus sa moara pentru crestinism. Iisus Hristos Domnul a intervenit in viata lui in mod direct si el nu a ramas indiferent la aceasta chemare speciala. I s-a mai dat o sansa si vrea sa o fructifice.

Ajuns in Damasc, Saul nu mai cauta trupul mort al lui Iisus, pentru ca este convins ca Acesta nu e mort; deci, nu mai are ce cauta. E convins ca s-a intalnit cu Insusi Fiul lui Dumnezeu Inviat. Nu-i mai aresteaza pe crestini, ci se boteaza in numele Sfintei Treimi de catre Anania. Isi recapata vederea trupeasca, dupa ce pe cea sufleteasca o castigase in urma minunii de pe cale.

Pe buna dreptate, Saul - Pavel este considerat "al doilea intemeietor al crestinismului", datorita multelor sale calatorii misionare. Hristos Inviat ramane Capul, dar Pavel este raspanditorul Evangheliei. Neobosit, alearga din cetate in cetate, din tara in tara, trambitand gloria Invierii lui Hristos. In fiecare cetate, "strategia" este aceeasi: predica mai intai evreilor in sinagoga, unde - de regula - este respins, apoi paganilor in piete. Pune bazele comunitatilor crestine, le randuieste preoti si episcopi, le viziteaza, le trimite sfaturi si recomandari practice in functie de problemele aparute.

Vorbeste in functie de ascultatori: evreilor le arata ca Iisus este Mesia, Cel prezis de profeti, grecilor le spune ca Iisus este "Dumnezeul necunoscut" de ei, iar efesenilor le demonstreaza inexistenta idolilor. Este arestat de evrei la Ierusalim, acuzat ca a introdus pagani in templu. Dupa doi ani de inchisoare la Cezareea, uzitand de cetatenia romana, este dus la Roma sa fie judecat. Nu cunoastem cu exactitate finalul vietii sale. Stim ca a fost prizonier de doua ori la Roma, ca visul sau era sa ajunga in Spania si ca a murit decapitat la Roma, in anul 67, cu credinta ca "Hristos a inviat si s-a facut incepatura a celor adormiti."

crestinortodox.ro

Mitropolitul Banatului va fi repus in drepturi!

Surse din Sfântul Sinod susţin că Înaltpreasfinţitul Nicolae, mitropolitul Banatului, va fi repus în drepturi în mai puţin de o lună. Decizia ar fi fost luată la întâlnirea Sinodului Mitropolitan de la Tismana, desfăşurată la mijlocul săptămânii trecute.

Cele mai înalte feţe bisericeşti din Banat şi Oltenia au căzut de acord că Înaltpreasfinţitul Nicolae Corneanu trebuie să primească înapoi dreptul de semnătură. Foarte probabil însă, aceasta va trebui dublată de cea a episcopului vicar al Timişoarei, Preasfinţitul Paisie. Credincioşii care s-au adunat, duminică, pe treptele catedralei au semnat o scrisoare de mulţumire către Prefericitul Daniel, şeful Bisericii Ortodoxe Române. La epistolă au aderat inclusiv şi primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, senatorul PNL Nicolae Robu şi rectorul Universităţii de Vest, Ioan Talpoş. „Suntem foarte bucuroşi: Sfântul Sinod, ce se va întruni, conform Canonului Apostolic 37, peste puţine săptămâni, şi va putea decide cu fermitate, în chipul potrivit, cele trebuitoare pentru ca Biserica Ortodoxă Română să devină şi mai puternică, după greaua cumpănă în care s-a aflat blândul şi înţeleptul nostru Ierarh, alături de care ne-am adunat prin rugăciuni şi proteste paşnice”, se arată în textul scrisorii.

sursa

Vezi si

O hotarâre ciudata

Rezista, dar sunt obositi

"Existam pentru ca rezistam" proclama Antena 3 la sase ani de la infiintare. Un slogan pe cat de idiot, pe atat de lipsit de orice substanta. Daca la inceputurile sale, Antena 3 promitea, ba chiar facea emisiuni bunicele(imi aduc aminte cu placere de prezenta lui Octavian Paler dar si a lui Cristoiu), acum e cazuta in penibil cam de multisor. Aceeasi tema se reia sufocant in toate emisiunile si anume Basescu si PDL-ul. Dar noi stim ca asta e problema nr.1 a Romaniei. Dar altele nu mai sunt? Fara sa vrea, Antena3 face un mare deserviciu opozitiei. Gadea, Vranceanu-Firea, Badea, Ciutacu, Stan, Radu Tudor etc. nu ne mai surprind cu nimic. Isi cladesc emisiunile obosite pe acelasi subiect. Aceleasi argumente palide sprijinite de tot felul de comedioare de pe youtube, aceleasi interviuri la comanda, aceleasi personaje.

Aseara, la emisiunea aniversara, antenistii nu au uitat sa aduca un omagiu de un rar pupincurism celui "datorita caruia existam", Dan Voiculescu zis Profesoru', zis Felix etc. Omul a carui carisma straluceste, dar lipseste cu desavarsire, a carui simpla prezenta tine Partidul Conservator la 1%. Noroc cu aliantele, bata-le vina!

Duminica a II-a după Rusalii - Chemarea primilor Apostoli

Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.(Evanghelia dupa Matei 4, 18-23)

Iubiţii mei, dacă ar veni astăzi Hristos şi ar spune “Veniţi cu Mine, lăsaţi toate şi urmaţi-Mă!”, cine L-ar urma? Unul va zice: Ce zici acum, sunt nebun să las toate?... Altul va zice: Cât îmi vei da?… Vor bani. Dacă Hristos ar fi rânduit un profit, mulţi ar fi acceptat; aşa…, nici unul.

Din alte neamuri(Italia, Franţa, Germania şi altele) pornesc misionari pentru Africa şi Asia şi muncesc, punându-şi viaţa în primejdie. Din Elada? Trei milioane au plecat în afară; însă nu pentru misiune, ci ca să muncească şi să facă bani. Odată plecau şi de la noi şi se duceau în altă parte, ca să propovăduiască Evanghelia. Dacă, de pildă, în Rusia, în Bulgaria, în Serbia sunt astăzi creştini ortodocşi, aceasta se datorează faptului că nişte tineri minunaţi au plecat din Constantinopol şi din Tesalonic şi s-au dus acolo şi i-au făcut creştini. Acum, rar se mai găseşte vreun misionar. Un asemenea om a fost pururea pomenitul Ioan Aslanidis, un copil harismatic şi minunat, inteligent, foarte înzestrat. Acesta m-a ajutat şi am înălţat la 1020 m de Florina, crucea aceea mare de 30 m, lucrare la care altul nu s-ar fi angajat. Îi spuneau atunci unii: Câţi bani îţi dă episcopul? Şi când au aflat că nu e plătit, îi spuneau: Tu eşti prost? Dacă nu primeşti bani, de ce stai lângă episcop?… S-a scârbit de mentalitatea lor şi a plecat. S-a dus jos în Africa, a devenit misionar cu numele de Cosma (a luat numele Sfântului Cosma Etolianul), şi a adus pe mulţi la Hristos.

Rari sunt astfel de oameni în vremurile noastre. Biserica cheamă la misiune şi “creştinii de apă dulce” zic: Eu nu mă fac misionar, este un lucru greu. Cheamă la preoţie, dar părinţii nu-şi dau nici măcar un copil să slujească Bisericii ca cleric. Un copil bun îi spune tatălui său că vrea să se facă preot. Şi acesta, mai-mai să-l omoare!

Deci, misionar nu te faci, preot nu te faci. Ei, atunci îţi cer altceva, cel mai uşor lucru. Nu-ţi spun să ridici un munte; te pun să ridici o pietricică. Ce pietricică? Mersul la biserică. Auzi clopotul că bate? Te cheama Hristos. Du-te la biserică. Du-te să te închini şi să-L adori pe Dumnezeu. Du-te să-I spui un mulţumesc. Am spus-o şi altă dată: 168 de ore are săptămâna. O oră ne cere Dumnezeu, atât durează Dumnezeiasca Liturghie de la “Binecuvântată este împărăţia Tatălui…” până la “Pentru rugăciunile…”. Intră în biserică, adu-ţi aminte că eşti om, spune un “Slavă Ţie, Dumnezeule”, un “Dumnezeule, milostiv fi mie păcătosului”, un “Pomeneşte-mă Doamne”.

Altfel? Asta n-o facem, cealaltă n-o facem, iar la sfărşit ne va pedepsi Dumnezeu. Şi vin zile rele şi viclene…

Iubiţii mei, vedeţi ce prilejuri şi ce teme de discuţie ne oferă Evanghelia, despre care unii cred că s-a învechit? Şi nu am trecut la tâlcuire. Doar ne-am atins de versetul, care zice: “Iisus mergea pe lângă mare“.

Fie ca aceste cuvinte sărace să le împlinim şi să trăim evanghelic. Şi Dumnezeu, prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi pe toţi. Amin.

† Episcopul Augustin de Florina(fragment de predica)

sursa

Efectul de bumerang

Nu destul a iritat Europa de vest, Rusia, Armenia, Ungaria. A izolat Romania de toate statele importante ale planetei. Ignoranta sa in materie de politica externa e depasita de capitolul istorie. Asta e presedintele nostru, un om coborat parca din evul mediu negru si intunecat, cu accente dictatoriale si cu pretentii de cultura generala nejustificate. Acum se vede pus la colt si de evrei pentru afirmatiile sale stupide despre "tradarea" lui Mihai Hohenzollern.

"Se pare ca presedintele Basescu are mare nevoie de o lectie corecta de istorie despre Holocaustul din Romania. Persoana care poarta cea mai mare responsabilitate criminala pentru uciderea in masa a atat de multor evrei este maresalul Antonescu, dictatorul care a condus tara pana cand a fost indepartat din functie. Regele Mihai a avut o influenta minora, daca nu chiar inexistenta, asupra destinului evreimii din Romania", spune un  mesaj semnat de Efraim Zuroff, directorul biroului din Israel al Centrului Simon Wiesenthal.

Dupa "lectia de istorie" pe care a incercat Basescu sa o dea poporului, iata un raspuns rapid si pe masura. Personal, nu doresc sa comentez asa-zisa responsabilitate a lui Antonescu in evenimentele din timpul razboiului al doilea mondial. Dar cu cel putin a doua parte a mesajului de raspuns sunt de acord. Mihai cred ca era in afara de orice problema.

In ceea ce-l priveste pe Traian Basescu, nu-mi fac griji. Desi si-a luat-o de peste tot, va trece el si peste asta. Va inventa noi probleme, va dezbina noi categorii de oameni, va minti mai abitir. Este modul prin care se hraneste.

Vezi si  "Lectia" de istorie

"Lectia" de istorie

Nu am nici o indoiala ca toata lumea a inteles raul pe care l-a reprezentat si il reprezinta Traian Basescu pentru tara noastra. Desi e cam tarziu. In cercuri unde se discuta politica si economie, de la diferite reuniuni si pana la adunari ad-hoc prin birturi de cartier, nu auzi pe nimeni care sa sprijine sau sa aduca laude lui Basescu. Dimpotriva, doar injuraturi si cuvinte urate pentru presedinte si sleahta sa. Ai crede ca Basescu s-a ales singur, pentru ca nimeni nu mai recunoaste ca a votat in favoarea lui.

Ultima isprava a presedintelui, "lectia de istorie":

"Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere. Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (adica Antonescu) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi - seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?"

Nu vreau sa vorbesc despre responsabilitatea generalului Antonescu si implicarea sa intr-un asa-zis holocaust cum o fac grabit altii. Vreau sa discut doar despre interesul national al Romaniei la 23 August 1944. Care era acesta? Continuarea razboiului, in acceptiunea lui Traian Basescu. Cat mai dura razboiul daca Romania nu trada Germania? Undeva am citit ca gestul lui Mihai Hohenzollern a scurtat Razboiul Mondial cu 100 de zile, altii spun ca termenul ar fi cam de 6 luni, dar chiar daca ar fi scurtat cu 10 zile, vietile salvate nu inseamna nimic?

Chiar nu are importanta cat de deranjati sunt membrii fostei case regale de afirmatiile presedintelui. Dar Rusia? De ce tine Basescu sa atace indirect vecina noastra de la rasarit? Comportamentul sau fata de aceasta tara nu ne-a adus nimic bun si daca el crede ca e mai barbat in acest mod, se inseala. Basescu nu achita nota de plata la gazul metan consumat, si chiar daca ar plati, poate plati ca are bani din flota vanduta. Asta in timp ce romanii vor plati si gaz scump si vor trai cu amenintarea rachetelor SS 26 Iskander pe care rusii le vor instala in Transnistria ca raspuns pentru decizia idioata de instalare a scutului antiracheta pe teritoriul tarii noastre.

Interesant este ca vorbeste de tradare tocmai cel care si-a facut din tradari un mod de viata. Personal cred ca Basescu are dreptate intr-un singur punct atins si anume "noi inca nu ne asezam corect valorile". Daca le-am aseza corect. Basescu ar fi azvarlit cu picioare in fund la groapa de gunoi a istoriei.

Victor si monarhia

Victor Ciorbea, cel mai slab prim-ministru din istoria Romaniei, a preluat PNTCD. Unul dintre cei 15000 de "specialisti" care au dăramat economia romanească, ce credeti că isi doreste acum? Organizarea unui referendum pe tema monarhiei constituţionale, "forma istorică naturală“ potrivită României, care ar putea fi reinstaurată, conform ţărăniştilor, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială, prin aceeaşi revizuire a Constituţiei. Feriti-va, "scheletii" din dulapul PNTCD au iesit la plimbare!

Nicolae Nicu zicea pe blogul sau: "În coteria acestei bande de ticăloşi, trădători de Patrie, se lucrează minuţios la pregătirea restauraţiei monarhice. Cum, pe matusalemicul Mihai nici familia personală nu mai poate miza din motive evidente, toţi ăştia ingineresc o cale de abrogare a legii salice, ceea ce le-ar permite întronarea în simplă ordine succesorală a descendenţilor cuplului Mihai şi Anna Bourbon Cohen-Zollern. În cazul de faţă, jocurile politice se fac, desigur, în favoarea Margaritei, prima născută, şi a consortului ei, Radu Duda. Ea în vîrstă de 62 de cotolani, el de 51 (cam naşpa combinaţia!), cununaţi în 1996...

Acum, proiectul destructurării României prin restauraţia monarhică a ajuns, precum vedem, în etapa punerii pe tapet a regionalizării ei, care nu e decît antecamera federalizării, graniţa dintre a fi sau a nu (mai) fi. Se militează deschis pentru „independenţa Ţinutului Secuiesc” (apropo de... Charles, clăpăugul!), ţinut care, vezi Doamne, „nu e România”, spun rezidenţii maghiari din, aţi ghicit, Londra..! Londra, vizitată cu cîteva zile înainte de Traian Băsescu. Ce coincidenţă! Tot Londra, aşadar...

Închei, punîndu-vă o întrebare. Nu ştiu cît de retorică. Nu vi se pare că lucrurile sînt împinse voit spre dezastrul naţional, spre falimentul regimului, al Preşedinţiei, al Republicii, al României însăşi, înadins pentru ca soluţia „inevitabilă, salvatoare” a renunţării complice la toate aceste „ineficiente şi păguboase” structuri şi instituţii statale republicane româneşti, în favoarea restauraţiei monarhice de sorginte străină, „să fie văzută”, dacă nu chiar „cerută”, în disperare de cauză, de poporul însuşi?"

Si chiar ii dau dreptate.

Vand ieftin

Banca Nationala a României are un plan pentru a ajuta unităţile bancare greceşti care operează în ţară, în cazul în care, din cauza adâncirii crizei datoriilor, se opresc finantarile de la bancile mama, a declarat viceguvernatorul Florin Georgescu.

"În cazul în care unul dintre proprietarii greci arată că nu are capacitatea de a sprijini financiar unitatea sa din România, putem aplica aceste măsuri treptat, în doza corespunzătoare, ceea ce nu este cazul acum" a declarat Georgescu reporterilor de la Bucureşti joi. Grecii controleaza cca 17 la suta din piata bancara din Romania.(ekatimerini.com)

Dar un plan de ajutorare a populatiei si a economiei romanesti nu are? De ce sa sprijin bancile straine si nu cetatenii propriei tari? Unde sunt banii imprumutati de la FMI? Acum sunt doar simple hartii, obligatiuni  fara valoare pe piata americana si cadouri facute bancilor vestice. De la sloganul "Noi nu ne vindem tara" am ajuns la "Vand ieftin". Ţară!

Duminica Tuturor Sfintilor

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi ? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi. (Evanghelia dupa Matei,10, 32-35; 37-38; 19, 27-30)

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!

Biserica prăznuieşte anume această Duminică a tuturor Sfinţilor în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, ca să ne înveţe: că apostolii, ca şi toţi sfinţii, s-au arătat cei mai mari eroi din istoria neamului omenesc, nu atât prin propriile puteri cât prin binecuvântata putere a Duhului Sfânt. Ei s-au hrănit cu pâinea lui Dumnezeu, s-au înzestrat cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au înarmat cu armele lui Dumnezeu. Numai aşa au putut să stăruiască în luptă, să îndure totul şi să biruiască în toate.

Sfântul Macarie Egipteanul ne învaţă, din trăirea lui, că omul trebuie să se îndeletnicească îndelung cu fapta cea bună, cu mare strădanie şi hotărâre; abia atunci „Dumnezeu vine şi se salăşluieşte in el, şi el în Domnul, şi Domnul Insusi seamana intrinsul poruncile Sale, umplându-l de roade duhovniceşti” (Omilia 19)

Ca şi pilda apostolilor, pilda tuturor sfinţilor ne înfăţişează preadulcele şi marele adevăr că Dumnezeu nu-Si trimite slujitorii la paşune fără hrană, nici fiii la câmp fără unelte, nici soldaţii la bătalie fără arme.

Slavă fie Domnului preaînalt, care slăveşte pe sfintii Săi întru biruinţă si Se slăveşte întrînsii!

„Si mulţi dintai vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi”.

Astfel încheie Domnul profeticul Său cuvânt către apostoli, cuvânt ce s-a implinit şi se împlineşte până astăzi, având însă a-şi primi suprema împlinire abia la Judecata de Apoi. Apostolii erau priviţi ca „cei de pe urmă” în Israel, pe când fariseii şi toţi făţarnicii prigoniţi ai apostolilor erau „cei dintâi”: „Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturătura tuturor, până astăzi” (I Corinteni 4,13).

Dar apostolii au ajuns cei dintâi, iar prigonitorii lor cei din urmă, şi în cer si pe pămant. Vânzătorul Iuda era printre cei dintâi, dar prin trădarea lui Dumnezeu a ajuns cel din urmă. Mulţi sfinţi erau socotiţi codaşi, dar au ajuns în frunte, în vreme ce chinuitorii şi batjocoritorii lor au căzut din cinstea ce-o aveau în ochii lumii şi sunt ultimii înaintea feţei lui Dumnezeu. Atunci, la Infricoşatul Judeţ, se va descoperi că foarte, foarte mulţi care sunt astăzi priviţi ca cei dintâi între noi, vor coborî pe treapta cea mai de pe urmă, iar mulţi din cei ce singuri se socotesc si sunt socotiţi si de lume a fi ultimii, se vor inălţa si vor fi cei dintâi.

Cuvântul acesta are si un înţeles lăuntric.

In noi, în fiecare, se dă o luptă între omul nostru de jos si cel de sus. Când în noi stăpâneste ceea ce este josnic, grosolan, păcătos şi şovăielnic, atunci omul cel de jos este cel dintâi şi are întâietate asupra omului de sus.

Dacă omul îşi mărturiseşte păcatele, se căieşte si primeşte împărtăşire de Hristos cel viu, atunci omul de jos cade si este cel din urmă, pe când cel nobil se ridică de pe ultimul loc pe primul.

Şi, dimpotrivă, când în noi domneşte frumuseţea şi înălţimea lui Hristos, în smerenie si ascultare către Domnul, în credinţă şi fapte bune, atunci omul cel de sus stă la locul lui, care este al întâietăţii, iar omul de jos pe locul cel mai de jos.

Dar, vai, se poate întâmpla ca astfel fiind, omul bun si evlavios să se bizuie prea mult pe sine, de unde se naşte mândria, iar din mândrie toate relele prin care josnicul se proţăpeşte iarăşi deasupra iar omul nobil e împins în ultimul rând. Si aşa cel din urmă ajunge întâiul, iar întâiul cel din urmă.

Trebuie de aceea să fim neîncetat cu luare-aminte de sine, si sa nu ne încredem prea mult în noi înşine, ci toată nădejdea să ne-o punem, cu rugăciune, în Domnul şi în biruitoarele Sale arme de har.

„Toate le pot întru Hristos, cel ce mă îmbracă cu putere” (Filipeni 4, 13), zice Apostolul Pavel.

Toate le putem, O, atotputernice Doamne, prin Tine si prin puterea Ta dăinuitoare în noi.

Nu putem nimic de la noi înşine, afară doar de păcat. Fără Tine suntem flămânzi, fără Tine suntem goi, Părinte. Suntem slabi si neînarmaţi fără Tine, Conducătorul nostru în luptă. Cu Tine avem toate si putem toate, O, Mântuitorul nostru cel nebiruit.

Cu mulţumită pentru toate, ne rugăm Ţie: nu ne trece cu vederea, nu-Ti întoarce ajutorul de la noi cât vom trăi! Ţie se cuvine slava, O, Doamne Iisuse, împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, Treimea cea deofiintă si nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sf. Nicolae Velimirovici

Budapesta-si schimbă steagul, dar năravul ?

Budapesta isi va schimba steagul, deoarece cel actual, cu culorile rosu, galben si albastru, poate fi usor confundat cu drapelul national al Romaniei, a declarat joi primarul capitalei Ungariei, Istvan Tarlos, citat de politics.hu. Decretul privind noua emblemă a Budapestei a fost definitivat si va fi supus votului martea viitoare, a precizat acesta.

Noul steag va fi alb si va avea pe margini triunghiuri rosii, albe si verzi, iar in centru stema Budapestei.(Hotnews)

PS. Oricate steaguri, partide si stăpani ar schimba, noi trebuie sa fim atenti si să-i privim pe unguri exact asa cum sunt ei. Adica neprietenii nostri(ca sa ma exprim frumos). Acum nu mai pot afirma ca poetul national, că tot ce miscă in tara asta imi e prieten numai mie, pentru că prea multi si prea multe s-au vandut din avutia noastra. Dar noi cei putini, care incă avem "iubirea de mosie", trebuie sa incepem sa contăm!

Sa râdem cu senatul Romaniei

Senatorii au votat miercuri o lege prin care orasul Constanta este declarat "oras - martir" al Revolutiei din 1989!!!

"In semn de cinstire, pentru jertfele date si pentru eroismul manifestat in lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, municipiul Constanta se declara Oras-martir al Revolutiei din decembrie 1989", se arata in textul legii.(ziare,com)

Sincer, nu am auzit sa fi fost capturat, arestat, condamnat vreun terorist in Constanta. In schimb, stiu ca datorita diversiunilor cu teroristi, rusi, ape otravite, lunetisti si a haosului generalizat, oameni s-au impuscat intre ei. Dumnezeu sa-i ierte! Chiar si in aceste circumstante, sa declari Constanta "oras martir" mi se pare o comedie.

Vremea tradatorilor

Dupa Pacepa si Raceanu, un alt tradator de tara isi recapata drepturile de roman. Este vorba de Constantin Rauta care prin '73 a fugit cu valiza diplomatica cu tot. Dupa ce ca din cauza tradarii sale au murit patrioti romani si Romania a suferit prejudicii grave, parca vad ca individul va cere averi si pensii retroactive, ca rasplata pentru gestul sau criminal.

Vezi si

Vanzatori de tara, iubitori de arginti

Sfarsitul unei lumi?

Harold Camping, 89 de ani, predicatorul de radio care a avertizat ca lumea se va termina pe 21 mai a fost spitalizat dupa ce a suferit un accident vascular cerebral. Desi profetia sa nu s-a implinit, el a revenit spunând că va veni sfârşitul pe 21 octombrie.

PS. Sau probabil ca el s-a referit la sfarsitul propriei sale lumi?

Duminica Rusaliilor. Pogorarea Duhului Sfant

In aceasta Duminica, cea de a opta dupa Sfintele Pasti, ortodocsii de pretutindeni serbeaza Pogorarea Sfantului Duh, sau Rusaliile. Amandoua citirile ce le-am facut astazi(Fapte 2, 1-11; Ev. Ioan 7, 37-53; 8, 12 - nn) se refera la aceasta Sfanta Sarbatoare. Citirea din Evanghelia lui Ioan ne relateaza cele petrecute la sarbatoarea Corturilor, cand Iisus a vestit venirea acelei zile cand Sfantul Duh Se va pogori asupra celor ce cred in El. La acea mare sarbatoare evreiasca, marele preot mergea cu un vas de aur la fantana Siloamului, care era fantana cu apa cea mai curata din Ierusalim, umplea vasul iar apoi se intorcea in mijlocul unei mari procesiuni, la templu si turna apa pe altar, in semn de aducere aminte a felului in care Dumnezeu potolise setea poporului lui Israel cand ratacea prin desert.

Iata dar, ca tocmai in acea zi, cand evreii savarseau acest ritual sacru pentru ei, Iisus vine si spune: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cel ce crede in Mine, precum a zis scriptura: riuri de apa vie vor curge din pantecele lui". Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Ca inca nu era dat Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.

Vedem dar cum simbolul Apei Vii apare din nou, iar evanghelia ne explica cat se poate de clar si de data aceasta, ca este vorba despre Duhul Sfant, iar fagaduinta Mantuitorului se implineste, in aceasta zi a Rusaliilor, cand asupra ucenicilor aflati in odaia de sus, se pogoara Duhul Sfant, iar ei incep sa prooroceasca si sa vorbeasca in limbile popoarelor, dupa cum vestise Ioil, ca in ziua in care va turna Domnul din Duhul Sau asupra fiilor si fiicelor lor, acestia vor avea vedenii si vor prooroci "Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui". Mai vedem si ca Iisus, cand a facut aceasta fagaduinta, El nu a obligat pe nimeni sa vina la El, ci a spus ca aceia ce sunt cu adevarat insetati sa vina la El si vor primi de baut. Urmatorul lucru pe care il observam este ca Duhul va fi primit de toti "acei ce cred in El".

Din cealalta citire care am facut-o astazi, cea din Faptele Apostolilor, aflam cum s-a petrecut pogorarea Sfantului Duh, in ziua cincizecimii, cand s-a facut un vuiet din cer, si casa in care stateau adunati ucenicii lui Iisus s-a umplut de vant si limbi de foc "si s-au umplut cu toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi". Este foarte important sa stim asupra cui S-a pogorat Sfantul Duh in aceasta sfanta zi, pentru ca multi nu au dat atentia cuvenita cuvantului Evangheliei si au ajuns sa afirme ca Duhul S-a pogorat numai asupra celor doisprezece apostoli. In realitate, Evanghelia ne spune ca in ziua cincizecimii "erau toti adunati in acelasi loc", adica in casa de langa muntele Maslinilor, care avea acea "odaie de sus", iar "TOTI s-au umplut de Duhul Sfant". Intrucat in acest al doilea capitol al Faptelor nu ni se spune explicit numele celor ce s-au umplut de Duhul Sfant, trebuie sa dam pagina inapoi si vom afla raspunsul in capitolul 1 al Faptelor, unde ni se spune clar ca

1.13 "In incaperea de sus se adunau de obicei: Petru, Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov,

1.14 Toti acestia, intr-un cuget, stateau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui."

iar in continuare ni se spune ca numarul fratilor care se adunau acolo, "era ca la o suta douazeci". Este cat se poate de important sa stim aceste lucruri, pentru ca numai astfel vom intelege cum s-a format adevarata Biserica a lui Hristos si care este rolul fiecaruia dintre noi in cadrul ei, pentru ca nu numai preotii au primit Darul Duhului prin linia apostolica, ci intreg poporul dreptcredincios, barbati si femei deopotriva (*), si de aceea Sf. Petru vorbeste in prima sa epistola despre "preotia imparateasca", adica despre mireni, despre dumneavoastra, care chiar daca nu purtati haine preotesti, faceti parte din acea "preotie generala", despre care Pr. Staniloae spune "In felul acesta toti sunt preoti si jertfe in Biserica, toti sunt invatatori si calauzitori spre mantuire ai lor si ai altor credinciosi apropiati, sau si ai altor oameni".

A doua promisiune a Mantuitorului, care s-a implinit in acea zi este cea catre Sf. Petru, caruia ii spusese ca el este piatra pe care isi va intemeia Biserica. Si iata, ca sovaitorul Petru, care se lepadase de Hristos de trei ori in aceeasi noapte, devine dintr-o data un om de o hotarare nemaiintalnita, care nu numai ca isi invinge propriile ezitari, dar devine dintr-o data un sprijin si un motiv de incredere pentru mii de oameni. Luind cuvantul, acest simplu pescar, care n-a urmat scoli faimoase, nici n-a studiat vreodata oratoria, rosteste cuvinte puternice despre Hristos, atat de puternice incat trei mii de oameni se hotarasc sa se boteze chiar in aceeasi zi. Acesta este felul in care lucreaza Domnul: El cunoaste sufletul si calitatile pe care le avem, chiar daca noi insine nu le cunoastem; El ne intareste, ne sprijina si ne ridica, atunci cand ii place calea pe care mergem si cand ne vede curatenia sufleteasca.

Aceasta este ziua in care s-a intemeiat Biserica; primii crestini nu aveau biserici si catedrale fastuoase cum avem noi astazi, Apostolii purtau haine saracacioase si nu cusute cu fir de aur cum poarta preotii astazi, dar cuvintele lor rasunau in inimile tuturor si sadeau credinta cea adevarata in mii de suflete, iar tot poporul "staruia in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni".

Iubiti credinciosi si credincioase, lumea s-a schimbat intre timp; astazi ducem cu totii o viata mai confortabila decat primii crestini, bisericile noastre sunt mai mari, venim la biserica in masini, imbracati elegant, preotii poarta straie stralucitoare, ierarhii calatoresc uneori in limuzine elegante, cu soferi, s.a.m.d., si spun toate acestea ca o aducere aminte, nu ca o critica. Pentru ca nu aspectul exterior conteaza: Dumnezeu priveste in sufletele noastre, si ne cunoaste sufletul mult mai bine decat ni-l cunoastem noi insine. De aceea trebuie sa ne pazim sufletele curate, sa ne ingrijim de ele si sa le dam hrana duhovniceasca, pentru ca adevarata credinta sa se salasluiaca in ele, sa rodeasca si sa sporeasca.

In rest, trebuie sa facem asemenea primilor crestini adica sa staruim "in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni", ca numai astfel ne putem apropia de Imparatia lui Dumnezeu.

In numele Tatalui, al Fiului si al sfantului Duh,

Amin.

Pr, Alecsandru

Dosarul generalului?

Ilie Năstase a fost prins conducand autoturismul sub influenta alcoolului. "Mare branza", vor spune unii, "ce, noi nu mai bem cate un păharel?" Iaca, va sta omul 90 de zile pe dreapta si gata. Dar Ilie nu s-a multumit cu amenda si cu suspendarea, ci a facut si scandal cu organele de politie si acestia l-au mai "incaltat" cu o amendă de 500 de lei. Cum au indraznit politistii să-l oprească pe marele "general" al armatei romane Năstase? Cum au indraznit sa nu-i permită acestuia să incalce flagrant legea?

Dar totusi, au procedat corect politistii? Eu as spune ca nu. Daca Ilie Năstase avea o imbibatie de 0,40 gr. alcool in aerul expirat, obligatia dansilor era sa-l duca imediat sa-i ia probe de sange. I-ar fi descoperit cca. 0,70-0,80 gr/l in sange. Si oricum  era dosar penal. Dar cum sa faca dosar penal generalului Năstase?

Concluzie: Legea nu se aplica pentru toti in mod egal in Romania(dar deja stiati asta). Pentru Nastase, legea este mai putin lege decat pentru un simplu cetatean. In masura in care tenismenul trebuie sa raspunda pentru faptele sale, trebuie sa raspunda si agentii de politie pentru neglijenta lor in aplicarea legii. Unde este dosarul penal?

PS. In acest timp, Ilie Năstase ameninta cu părasirea tarii  in semn de protest fata de legea romaneasca. Omite sa spuna ca in Franta sau in America, daca se intampla asta, era arestat imediat. Si el stie asta. Acum nu-mi ramane decat sa-mi  imaginez cum toata tara va iesi in strada si va scanda: "Năstase noi te iubim/Că ca tine nu gasim!"

Reuniunea anuala a grupului Bilderberg

Astazi, la Suvretta House Hotel, St Moritz, Elvetia, incepe reuniunea anuala a grupului Bilderberg. Bilderberg sustine o agenda globalista si afirma ca notiunea de suveranitate nationala este depasita. Din cauza caracterului secret al intalnirilor si al refuzului de a prezenta comunicate de presa, grupul a fost acuzat frecvent de comploturi la nivel mondial. In acest context, un important politician elvetian a cerut autoritatilor federale arestarea lui Henry Kissinger, participant activ la sedintele grupului, pe care il acuza de "crime de razboi".

Jim Tucker, unul dintre cei mai neobositi "vanatori" ai bilderbergilor, a spus urmatoarele despre selectul grup al elitelor occidentale: "poate ca Dumnezeu a creat Universul, dar, in privinta planetei Pamant, mesajul Clubului Bilderberg catre Dumnezeu este simplu: multumim, dar mai departe avem noi grija"

sursa

Somnul lui Goe

Ca să nu mai rămâie repetent , mam'mare, mamitica si tanti Marina au promis tânărului Goe să-l ducă-n Parlament. Parafrazand pe Caragiale. Asta a făcut ca Victor Socaciu, un folkist care nu a ridicat niciodată o sală in picioare si al carui merit exclusiv este casatoria cu Marina Almasan, să intre in parlamentul Romaniei.

Acolo unde, din lipsă de ocupatie si vrand sa dovedeasca patriotism dar si faptul ca "munceste", a venit cu o iniţiativă de modificare a Legii audiovizualului care prevede obligativitatea dublării filmelor străine în limba română, în locul subtitrării folosite în prezent. In sprijinul acestei initiative, d-ul Socaciu argumentează că alte tari folosesc deja această metoda. Deci daca unii manancă un rahat, hai si noi! Noroc ca unii colegi ai sai au sesizat pericolul si au respins aberatia. D-ul Goe, cica vede astfel si o metodă de a ne proteja identitatea natională. 

Pai Victore, nu mai bine ne pazim identitatea nationala pastrand cultura, traditiile, neimpartind tara in regiuni, neinstrainand resursele si economia Romaniei? Nu te-am auzind protestand cand s-au vandut banci, Romtelecom, Petrom, Petromidia, care erau bunuri nationale. Nu te-am auzit nici macar plangand, protestand pentru desfiintarea spitalelor, tocmai tu, care ai beneficiat de un transplant de organe intr-o clinica romaneasca.

Victor Socaciu, beneficiezi de un salariu la care contribui si eu. Decat sa bati campii prin parlament, mai bine stai in scaunul tau si dormi. Mai bine platesc pentru somnul tau decat pentru ideile ciudate care iti trec prin minte.

PS. Perla finala a lui Socaciu a fost: "Să gândiţi ca nişte parlamentari, nu ca nişte coafeze, care nu pot dormi fără vocea lui Marlon Brando!".  Crezi ca daca ai ajuns in parlament este pentru ca ai o gandire superioara unei coafeze? Si ea plateste pentru salariul tau. Rusine sa-ti fie pentru "gandirea" ta!

Pentru un pumn de arginti

In Dictionarul Roman, conspiratia este definita ca fiind o uneltire secretă şi ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice,complot. Dar ce ne facem cand conducatorii statelor uneltesc impotriva propriilor cetateni, le ingradesc drepturile fundamentale, ii spioneaza prin telefoane, internet, ii otravesc si ii injecteaza cu asa-zise vaccinuri, ii manipuleaza prin mass-media? Cum putem numi toate aceste crime?

Iata aici noi teorii ale conspiratiei care circula fara ingradiri(inca) pe net:

-In casa din Pakistan asediata de trupe SEALS a fost ucis un frate al lui Osama Bin-Laden, Salem bin Laden. El a fost cofondator cu George Bush al firmei Arbusto Oil in Texas,cumparata ulterior de Spectrum 7 Corp, actualmente Bush Exploration Co(actiunile lui Bush s-au vandut la un pret bun la o data cand firma era falimentara). Obama avea nevoie de o spalare a imaginii sale asociata cu cea de gropar al  economiei SUA, dar si de a provoca Pakistanul in vederea unui conflict.

-Inundatiile din Mississipi sunt parte a unui plan urmand ca ele sa fie urmate de un cutremur declansat de HAARP chiar pe linia tectonica New Madrid, care sa afecteze cele 15 centrale nucleare din zona . Pretext pentru ca populatia sa fie evacuata unde credeti? Tocmai in lagarele FEMA care stau goale, pazite si isi asteapta “marfa”.

-Cutremurul din Japonia s-a produs in urma detonarii unei bombe nucleare asezata intr-o gaura sapata la 10 km pe fundul marii langa coastele Japoniei. Centrala nuclear a fost sabotata tocmai pentru a acoperi radiatiile aparute in urma detonarii bombei. Mai mult, Japonia ar fi platit "drept de smecher" suma de 60 de miliarde pentru a nu fi atacata cu HAARP intr-un punct sensibil, muntele Fiji.

-O invazie terestra a Arabiei Saudite este planificata pentru aceasta vara. Scopul este controlul campurilor petrolifere, dar si provocarea Chinei pentru provocarea unui conflict planetar.

Cate din cele de mai sus sunt adevarate, e greu de spus. Cert este ca niciodata nu a iesit fum fara foc. Si tot cert este ca intram intr-o perioada de foc a omenirii, in care conducatorii popoarelor isi dau mana pentru inrobirea pe vecie a populatie globului. Dar ar putea fi credibila si explicatia cum ca teoriile conspiratiei sunt doar o perdea de fum care sa ascunda ingrozitoarea realitate.

Ieromonahul grec Hristodul Aghioritul in cartea  "La Apusul Libertatii" reprosa clasei conducatoare din tara sa: "Nu numai că nu ne-ati spus ce plănuiti, dar sistematic ne-ati ascuns si costul acestei convergente. Nu ne-ati informat ce sacrificii trebuie să suferim, nu ne-ati spus, cu alte cuvinte, că trebuie să ne transformăm din cetăteni liberi în supusi si, mai mult chiar decât atât, supusi controlati electronic. Nici măcar nu ne-ati întrebat dacă suntem dispusi la aceste sacrificii sau dacă ne stă în putintă să le facem. Pur si simplu, fără să întrebati pe nimeni, ati considerat că e bine să ne aruncati în mare si câti se îneacă, să se înece, câti înoată, să înoate, si dacă sunt norocosi si scapă de rechini... au scăpat.

Puteti să ne spuneti cum ati acceptat să semnati în alb aderarea la o Uniune Europeană a cărei formă finală rămâne încă necunoscută, o UE care n-are Constitutie si legi cunoscute de la început ? Cum ati acceptat să intrăm într-o Europă unde toate se uneltesc în întuneric si cum ati acceptat si ati semnat fără conditii pentru o uniune pe care au făcut-o ''cu sens unic", o uniune în care conventiile si legile se fabrică ''din mers", ascunzând scopul îndepărtat pe care îl urmăresc, care nu sunt altceva decât enigme pe care înalta autoritate de la Bruxelles le interpretează de fiecare dată asa cum îi convine; conventii si legi care se schimbă, care sunt reconsiderate de la o zi la alta si care arată mereu o altă fată a Europei, diferită de cea de la început ?"

Acelasi lucru este valabil si pentru clasa politica din Romania care ne-a vandut fara pic de rezistenta pentru un pumn de arginti . Si vanzarea asta o simtim pe zi ce trece tot mai greu si tot mai apasator.

Credinta sau vorbe?

Mai mult de 9 din 10 americani continua sa creada in Dumnezeu, releva un sondaj de opinie Gallup. Cel putin asa declara cetatenii. Daca printre cei ce cred ar fi fost si conducatorii Statelor Unite(si nu numai), acum nu mureau oameni in Irak, Afganistan, Lybia etc in conflicte inventate.

Sondajul poate este sincer, dar raspunsurile?