Pr. Visarion Iugulescu - Predica la Duminica tuturor Sfintilor
Asculta mai multe audio Diverse
"Deşi în calendarul nostru sunt amintiţi, uneori nominalizaţi, alţii ca număr global, sute de sfinţi, a fost necesar să se dedice o zi tuturor sfinţilor, al căror număr nu poate fi cunoscut deoarece sfinţenia este un act singular, individual, care se consumă fie că este cunoscut de cineva, fie cu totul anonim. Şi numele sau numărul unor astfel de sfinţi necunoscuţi, istoria, chiar a Bisericii, nu le poate consemna. Zilele unui an calendaristic nu pot cuprinde numărul nesfârşit al sfinţilor, chiar dacă uneori pomenim 4o de Mucenici, sau Sfinţii ucişi în pustia Sinai, sau cei 14ooo de prunci ucişi din porunca lui Irod, etc.
Numărul lor, cu atât mai mult numele lor, nu pot fi cunoscute, Pentru că au fost sfinţi care şi-au sfârşit viaţa în circurile romane, în adâncul mărilor sau în temniţe; alţii în vâlvătaie de flăcări şi pârjol, sau în crăpăturile pământului; unii la lovituri cu piatra, fierul sau lemnul, iar alţii înghiţiţi de fiare. Numai Dumnezeu, Care le cântăreşte în balanţa dreptăţii viaţa şi faptele lor le ştie şi numele şi numărul. Şi fericită inspiraţia Sfinţilor Părinţi care au hotărât prăznuirea lor în prima Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt.
"Cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri", "Cel ce iubeşte pe tatăl sau pe mama mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiica mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea să-Mi urmeze Mie, acela nu este vrednic de Mine".
Aceste învăţături ale Mântuitorului, spuse în faţa Apostolilor au nevoie de integrare în alte texte, pentru că luate singular, ar putea fi interpretate eronat. Când s-a referit la dragostea şi preţuirea faţă de membrii familiei ca trebuind subsumată dragostei faţă de Dumnezeu, faţă de Sine, lisus, trebuie făcut raport între ceea ce e vremelnic, trecător, supus timpului şi ceea ce este veşnic. Dragostea faţă de membrii familiei este legată de timp, ca urmare a ceea ce ne-a dat existenţa temporară, vremelnică, a trupului nostru; însă dragostea de Dumnezeu este nesupusă temporalităţii. Sufletul nostru este creaţia lui Dumnezeu, este asemănarea cu Dumnezeu, care poartă pecetea veşniciei. Trupul se duce, la moarte, în elementele din care a fost alcătuit, şi sufletul se îndreaptă spre locul ce şi l-a dobândit prin lucrarea sa lumească. Este firesc să ne iubim părinţii, fraţii, surorile, etc., care, fiind apropiaţii noştri în existenţa noastră terestră, dar e tot aşa de firesc şi, într-o măsură infinit mai mare, să -L iubim pe Cel ce ne-a creat şi pe noi şi pe cei prin care noi existăm. Limitată în timp, dragostea cu toate consecinţele sale, mergând până la sacrificiu faţă de ai noştri de aici, este numai o proiecţie slabă a celei pe care o datorăm Creatorului.
De aceea, când Ap. Petru îl întreabă pe Mântuitorul, ei, apostolii, ce răsplată vor avea pentru că şi-au lăsat toate şi L-au urmat, Mântuitorul îi spune: "Adevărat vă grăiesc, că la naşterea a doua a făpturii, când Fiul Omului va şedea pe scaunul slavei Sale, atuncea şi voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, veţi şedea pe 12 scaune judecând. Si tot cel care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie sau copii sau ţarine, pentru numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică".
Aceştia sunt Sfinţii prăznuiţi în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, cei care au înţeles sensul raportului dintre dragostea şi grija faţă de cei de aici şi dragostea şi grija pentru urmarea lui Hristos.
Unii dintre noi purtăm nume de sfinţi şi este necesar să le cunoaştem meritele pentru care au fost trecuţi în rândul sfinţilor. Dacă cei care se numesc Constantin ştiu din istorie faptele sale, cei ce poartă numele de Gheorghe cu derivatele lui, trebuie să ştim că el a fost general şi mare credincios şi al împăratului, dar mai cu seamă al lui Hristos, pentru care a suferit chinuri groaznice jertfindu-şi viaţa în chinuri groaznice, pentru Biserică. Ecaterina a fost fiică de împărat şi pentru credinţa sa în Hristos a suferit moartea de tânără fiind sfărâmată pe o roată. Trăsătura generală a tuturor sfinţilor a fost: curăţenia în inimă şi în gând; iertarea, bunătatea, blândeţea chiar faţă de vrăjmaşi; paşnici cu ei înşişi şi cu lumea în care au trăit; tari în credinţa, înţelepţi, răbdători în mijlocul furtunilor, necazurilor vieţii.
De aceea o cântare bisericească, simplă, ne e la îndemâna tuturor: "Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului sa ne miluiască sufletele noastre"."
Numărul lor, cu atât mai mult numele lor, nu pot fi cunoscute, Pentru că au fost sfinţi care şi-au sfârşit viaţa în circurile romane, în adâncul mărilor sau în temniţe; alţii în vâlvătaie de flăcări şi pârjol, sau în crăpăturile pământului; unii la lovituri cu piatra, fierul sau lemnul, iar alţii înghiţiţi de fiare. Numai Dumnezeu, Care le cântăreşte în balanţa dreptăţii viaţa şi faptele lor le ştie şi numele şi numărul. Şi fericită inspiraţia Sfinţilor Părinţi care au hotărât prăznuirea lor în prima Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt.
"Cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri", "Cel ce iubeşte pe tatăl sau pe mama mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiica mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea să-Mi urmeze Mie, acela nu este vrednic de Mine".
Aceste învăţături ale Mântuitorului, spuse în faţa Apostolilor au nevoie de integrare în alte texte, pentru că luate singular, ar putea fi interpretate eronat. Când s-a referit la dragostea şi preţuirea faţă de membrii familiei ca trebuind subsumată dragostei faţă de Dumnezeu, faţă de Sine, lisus, trebuie făcut raport între ceea ce e vremelnic, trecător, supus timpului şi ceea ce este veşnic. Dragostea faţă de membrii familiei este legată de timp, ca urmare a ceea ce ne-a dat existenţa temporară, vremelnică, a trupului nostru; însă dragostea de Dumnezeu este nesupusă temporalităţii. Sufletul nostru este creaţia lui Dumnezeu, este asemănarea cu Dumnezeu, care poartă pecetea veşniciei. Trupul se duce, la moarte, în elementele din care a fost alcătuit, şi sufletul se îndreaptă spre locul ce şi l-a dobândit prin lucrarea sa lumească. Este firesc să ne iubim părinţii, fraţii, surorile, etc., care, fiind apropiaţii noştri în existenţa noastră terestră, dar e tot aşa de firesc şi, într-o măsură infinit mai mare, să -L iubim pe Cel ce ne-a creat şi pe noi şi pe cei prin care noi existăm. Limitată în timp, dragostea cu toate consecinţele sale, mergând până la sacrificiu faţă de ai noştri de aici, este numai o proiecţie slabă a celei pe care o datorăm Creatorului.
De aceea, când Ap. Petru îl întreabă pe Mântuitorul, ei, apostolii, ce răsplată vor avea pentru că şi-au lăsat toate şi L-au urmat, Mântuitorul îi spune: "Adevărat vă grăiesc, că la naşterea a doua a făpturii, când Fiul Omului va şedea pe scaunul slavei Sale, atuncea şi voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, veţi şedea pe 12 scaune judecând. Si tot cel care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie sau copii sau ţarine, pentru numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică".
Aceştia sunt Sfinţii prăznuiţi în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, cei care au înţeles sensul raportului dintre dragostea şi grija faţă de cei de aici şi dragostea şi grija pentru urmarea lui Hristos.
Unii dintre noi purtăm nume de sfinţi şi este necesar să le cunoaştem meritele pentru care au fost trecuţi în rândul sfinţilor. Dacă cei care se numesc Constantin ştiu din istorie faptele sale, cei ce poartă numele de Gheorghe cu derivatele lui, trebuie să ştim că el a fost general şi mare credincios şi al împăratului, dar mai cu seamă al lui Hristos, pentru care a suferit chinuri groaznice jertfindu-şi viaţa în chinuri groaznice, pentru Biserică. Ecaterina a fost fiică de împărat şi pentru credinţa sa în Hristos a suferit moartea de tânără fiind sfărâmată pe o roată. Trăsătura generală a tuturor sfinţilor a fost: curăţenia în inimă şi în gând; iertarea, bunătatea, blândeţea chiar faţă de vrăjmaşi; paşnici cu ei înşişi şi cu lumea în care au trăit; tari în credinţa, înţelepţi, răbdători în mijlocul furtunilor, necazurilor vieţii.
De aceea o cântare bisericească, simplă, ne e la îndemâna tuturor: "Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului sa ne miluiască sufletele noastre"."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu